Poezie despre OTV - II -

|

Va incantam aici cu o niste versuri despre OTV.
Iata ca am primit un comentariu foarte interesant de la Valentin Cuţitaru, mai exact, cateva strofe despre acelasi subiect indragit de catre toti pensionarii si analfabetii din Romania.

Lectura placuta !

OTV, OTV, - ce a fost şi ce mai e!
(cimilitură populară şi nu chiar...)


Un eveniment, pe care, lumea doctă îl ignoră,
Face-un serial bufonic, zi de zi, oră de oră,
Pe un post TV ce-odată, avea mare căutare
Şi care azi, din păcate, e la mare disperare !

Mai vazut-aţi aşa oaste de tâmpiţi făr’ căpatâi
Care îşi dispută-alene, pe ecran, locul întâi ?
Mai vazut-aţi exemplare de ţigani si nătărăi,
Care-şi dau, doct cu părerea despre oameni buni sau răi ?

...Nu-i omor pe lumea asta, sau pişat în colţ de stradă,
Din care Diaconescu, să nu facă, vai, paradă !
Că, aici şi doar aici, numai pe acest canal,
Se întâmplă, vezi Tu, Doamne ! – totul, senzaţional !

Şi începe-o tocătură, de idei scremute-n pântec,
Ce nu pot ieşi prin anus, ci, prin gura fără scutec !
Şi, pe-acelaşi portativ, - când mai fals, când mai ridicol,
Amplifică prostia-n mase, ca pe un mare pericol.

Nu contează ce tont vine, sau, sună la telefon,
Dacă e analfabet sau dacă, - în problemă e afon
Important e : Diaconescu, prefăcându-se că-i bleg,
Ţine trezi toţi OTV-iştii, chiar dacă nu înţeleg !

Abonaţi pe veşnicie, ca-‘ntr-un calambur grotesc,
Invitaţi seară de seară-ntr-un spectacol burlesc,
Când Lazarus, sau « nea Gheorghe », când Ogică, - alt prostan !,
Ne ţin predici prelungite, care trec din an, în an!

Din “dezbateri” siluite se storc, plate, seriale,
Fără număr, - fără numar, că, de-aicea ies parale,
SMS-u’n aşteptare stă în grafic pe ecran,
Poate o să sune-un fraier, să piardă şi el un ban!

Culmea e, că-Diaconescu, nu glumeşte cînd arată,
Cu creionul pe hîrtie, rating-ul pe care-l poartă ;
Secretul pe care-l are, însă-i, simplu, că el ştie
Că tot plaiul mioritic, geme de-atâta prostie







Si profită dobitocu’ de toţi fleţii ce stau claie
Să vadă şi ei finalul la o crimă – foc de paie,
Chemând la tubul catodic, fel de fel de curviştine,
Care-şi dau părul pe spate cu un gest bon-ton, « de bine »

Diaconescu, - şoricelul, - cum i-a spus Vadim odată,
Chiţcăie de bucurie dacă-i lumea speriată
De-un cutremur, sau de-o crimă, ori de-un spînzurat în casă,
Sau când vine-o târfuliţă ca să-i facă-un dans pe masă

Plescăie mărunt din buze, înghiţind rahat în sec,
Când « studioul » său se umple de epave în eşec,
Şi triumfător se-afirmă peste-o gaşcă de infanţi,
Adunaţi ca-ntr-un ospiciu de bolnavi si diletanţi

Mascarade de prost gust şi mai mult decât atît,
Ni le bagă-olteanul ăsta, cu perseverenţă-n gât,
Că, nu se gaseşte unu’, - la minte mai dezgheţat,
Să-l bage în pizda măsii, cu show-ul lui de căcat !

Că, vedem seară de seară, nesfârşit şi obsesiv,
Cum se dă o proastă-n stambă, cu un zâmbet posesiv,
Care n-are nici ruşine, şi nici minte când vorbeşte,
Şi care seară de seară, într-una ne oboseşte.

Ăsta este OTV-ul, ca si terţa – DDD :
Din ce-a fost când era sincer, astăzi nimic nu mai e !
Acum are-elicoptere si maşini şi bla, bla, bla...
Transformând un post TV, într-un colţ de mahala !

Unde eşti tu, Tepes, tată, călărind pe un cal sur,
Să iei OTV-iştii ăstia, să le bagi o ţeapă-n cur,
Şi, sfârşind cu neghiobia (că, eu, singur, zau, nu pot !),
Să-i văd că s-au dus la dracu’, cu Elodia cu tot !

0 comentarii: