Arta de a abera

| 0 comentarii

Va spuneam ca zilele trecute am facut curatenie la birou. Astfel am descoperit multe chestii interesante, de la poezii de mult apuse (compuse de subsemnatul) pana la scrieri fara sens. Una dintre aceste scrieri era din clasa a 11-a, necesara pentru Filozofie. Nu mi-a venit a crede cat am putut abera. Va las si pe voi sa va minunati:


Ce pot sa stiu? Ce trebuie sa fac? Ce mi-e permis sa fac? Ce este omul? Acestea sunt cele 4 intrebari existentiale ale omenirii. Dintre toate, ultima este singura la care apar raspunsuri filozofice.

Ce este omul? Nu stim cu exactitate. Poate fi o aparitie efemera, poate fi o piesa importanta a puzzle-ului Univers sau poate fi o firimitura a infinitului. Cert este ca omul are ceva ce il situeaza mai presus de banalitate: gandirea. Blaise Pascal spunea despre om ca este o trestie cugetatoare, neinsemnata cantitativ, dar nepretuita calitativ. Care este pozitia omului in Univers? niciuna mai prejos decat a unei trestii, dar identica cu pozitia unei trestii cugetatoare

Dupa conceptia lui Aristotel, omul este un Zoon Politikon, adica un animal social. Ceea ce ne deosebeste de un urs este sociabilitatea si nu numai. Suntem niste fiinte sociale, ce ne indeplinim atributiile noastre esentiale si ne supunem unei ordini sociale, traind alaturi de semenii nostri. Iata ca J.J. Rousseau se intreaba daca trecerea de la o stare naturala, in care toti oamenii sunt egali, la o stare artificiala, cea a societatii umane, in care se impune inegalitatea dintre oameni, este una benefica fiintei umane. Adica, de ce nu traim noi doar intru satisfacerea nevoilor existentiale? De ce nu ne multumim noi cu aceasta egalitate din starea naturala si vrem sa fim sociabili, cu riscul de a deveni inegali? Pentru ca acea trestie cugetatoare despre care vorbea Blaise Pascal, ocupa un spatiu mic in Univers, ca dimensiune, dar influenteaza o parte mult mai mare, ca gandire.

Iata ca filozofii i-au oferit omului trasaturi apartinand fiecarui regn, animal si vegetal, ceea ce spune multe despre importanta omului in aceasta lume, a carei existenta nu o cunoastem inca. De fapt, aceasta este o problema filozofica a lumii. Noi nu ne cunoastem pe noi insine si vrem sa descoperim Universul. Nu ne stim originile, dar vrem sa aflam viitorul. Cand vom rezolva aceste neclaritati, probabil ne vom cunoaste in totalitate intrebarile de factura filozofica. Dar pana atunci, cine suntem?

Iti mai aduci aminte?




Ce Heroes? Ce Lost? Ce Prison Break?

Curatenie...de toamna

| 0 comentarii

Cum m-am trezit azi de dimineata, pe la 12:00, am zis sa fac si eu ceva cu viata mea. Asa ca mi-am propus sa fac curatenie, mai ales ca ma tot batea mama la cap de ceva vreme.

Pentru cei care nu stiu, "curatenie" nu inseamna sa dau cu aspiratorul si sa sterg praful, ci sa fac ordine la birou, sa scap de lucrurile inutile si sa le sortez pe cele utile (daca exista).

Zis si facut. Mi-am pus o casca de miner si o lanterna si am deschis usita de la birou. Am inceput sa scot tot felul de chestii, exact ca-n desenele animate cand se cauta ala in buzunar si scoate tot felul de lucruri, de la creioane la tractoare si avioane.
Prima data am dat de toate manualele din liceu. Dominau, bineinteles, cele de chimie. Cum eu nu am avut media mai mare de 7 la chimie, va dati seama de ce am gasit eu vreo 4 manuale si 10 carti (a caror autoare era chiar profa...wow ce coincidenta). Le-am indesat in vreo 2 pungi si le-am azvarlit in neant.
Pe urma am gasit caietele din liceu, care de care mai colorate. Aici dominau cele de matematica. Era ceva genul 80 % caiete de matematica - 20% restul materiilor. P-astea le-am impachetat cu un gand clar: reciclare sau gunoi.

Am mai gasit tot felul de chestii, cum ar fi o scrisoare de dragoste (primita) tocmai din generala sau o particica dintr-un oracol, tot din acele vremuri epocale.

Bilantul final: zeci de kg de hartie gata de reciclat/aruncat, zeci de carti pastrate (dar la saramura - in boxa) si mult praf inghitit.

Partea buna e ca am destul de mult spatiu ca sa-l umplu pana la urmatoarea curatenie (preconizata in 2012).
Partea proasta e ca nu prea mai am unde sa-mi ascund tigarile (mama obisnuieste sa cotrobaie prin sertare, asa ca imi ascundeam tigarile printre carti).

Melomanul din metrou

| 1 comentarii

Cand am traseu prin oras, de mers la job/facultate sau cine stie unde, e musai sa am castile infipte in urechi, altfel nu ma simt bine.

Asa s-a intamplat si zilele trecute, cand, in metrou fiind, beaturile imi mangaiau timpanele cu  gingasie. Probabil stiti ca in metrou, 80% din tineri asculta muzica la casti, 10% nu asculta muzica (sunt surzi sau au ceara in urechi), iar restul de 10% asculta la telefon. La un moment dat, aud o voce cunoscuta, o voce de rapper wannabe. Din casti nu avea cum sa vina, asa ca ma uit in jurul meu. Va spun sincer ca m-asteptam sa-l vad pe Puya in capatul vagonului cum isi promoveaza noul cantec (ar fi-n stare de orice acest cocalar ex-rapper din Salajan). Nu l-am vazut, asa ca mi-am indreptat atentia spre alta sursa. Intr-un final, am descoperit-o...

Un individ de langa mine se incadra in cei 80% din tineri care asculta muzica la casti. Bai nene, dar va dati seama ca eu aveam castile-n urechi, cu volumul aproape de maxim, si tot am auzit muzica provenita din castile tipului? Va dati seama cum ii faceau timpanele? Shake it, baby!

Eh acum ajungem la partea ciudata. Dupa ce s-a terminat melodia, pe care o recunoscusem a fi Puya - Change, au inceput niste acorduri destul de familiare mie, de pe vremea cand plangea alcoolul din mine. Era "Florin Chilian - 10"! Nu am nimic cu acest cantec, ba chiar imi place, dar nu mi se pare potrivit pentru a-l asculta in trafic, ci mai mult acasa, cu sticla de ceva in mana, plangandu-ti de mila si injurand soarta.

Ce schimbare de stil! Mi-a placut individul, deoarece avea un playlist bogat, variat...si foarte deprimant :))

Prietene, revino-ti in fire

| 0 comentarii


Cand ne-am nascut, pielea noastra era roz, desi viata ce urma s-o parcurgem nu avea nici pe departe aceeasi culoare. Acum, rozul nu-l vezi decat la gatul pitipoancelor devoratoare de bani si carne semi-flasca.

Aud o voce in coltul blogului: "Bai asta, traieste-ti viata ca e frumoasa!"

Nu coaie! Sunt doar momente frumoase din viata. Per ansamblu, viata e daunatoare, viata degenereaza fiinta umana(paradoxul curului). In aceste conditii, singurii campioni sunt aceia care reusesc sa treaca de capcanele timpului, cei ce joaca un fel de ruleta ruseasca la fiecare pas important din viata. Cand trec de linia de sosire, nu se asteapta sa ridice un fier modelat deasupra capului sau sa poarte la gat un medalion. Singurul lor castig este unul interior, ce nu poate fi exteriorizat. De fapt, in loc de un "iuupi" spus cu zambetul pe buze, se aude doar un oftat lung si greoi.

Dar nu toti sunt asa! Mai exista o categorie de oameni ce au impresia ca pot lua viata la misto. Cateodata reusesc, spre incruntarea mea, si nu stiu in ce sa-mi bag pula prima data, in ei sau in viata.


Auditie placuta!

Panici fiscale

| 0 comentarii

Va povesteam acum 2 saptamani ce gest am facut , dupa ce-am observat ca-mi intrase pe card brutul. Astazi, 1 octombrie 2009, am primit un plic de la ANAF in care sunt instiintat ca mai am de platit 123 lei, proveniti de la diferentele de impozit anual de regularizat.

O consider ca o recompensa pentru fapta mea de bun samaritean :|