Pomana lui Bachus

Arhi ne invita sa-i povestim o intamplare haioasa legata de bere, promitandu-ne o recompensa pe masura: trusa de prim ajutor de la Clinica de bere.

Cu gatul uscat de sete si fara nicio bere in frigider, incep prin a va povesti cum m-am imbatat eu la o pomana.
Murise bunicul unui prieten si, pe langa condoleante si sprijinul moral, avea nevoie si de ajutor real de la noi. Nu era vorba de bani, ci de organizarea setup-ului specific. Spre exemplu, pentru ca nu avea om care sa faca acest lucru, eu am dus crucea. Creepy, nu? Bun...dupa toate aranjamentele si funeralii, a urmat si masa de dupa, asa-numita pomana.
Separat de restul lumii, prietenul respectiv a organizat o masa pentru tineret. Defunctul obisnuia sa bea, asa ca am considerat ca cel mai bun mod de a-i cinsti trecerea in nefiinta era sa bem.
Si dai cu bere dupa bere, pana noaptea pe la 22. Eram vesel bine, dar nu eram beat pentru ca bausem numai bere. Inainte sa plecam, bunica prietenului ne-a dat platourile de pomana si cana cu vin. Cana plina, vin rosu, imbracat in alb, 100 de metri de mers pana acasa...sunt cateva dintre motivele care m-au facut sa-i dau capac bauturii. Si capac m-am facut...
Ajuns acasa, sunat la usa, pupat mama si spus cuvinte de iubire, trimis la somn pe motiv de betie. Patul era moale, capul era tare, camera se invartea, dar, in cele din urma, am adormit. Peste vreo 2 ore, organismul meu era trezit de acea senzatie pe care noi, bautorii, o numim "datul la boboci", manifestat prin inghitituri seci, ochii inlacrimati si falcile umflate. Nu am stat mult pe ganduri si am tasnit direct la baie. Abia dupa ce am scos monstrul din mine, am observat o neregula: tata era la baie, facea dus. Practic, m-a vazut cum scoteam din mine fiecate bucatica de mancare.
Dupa ce m-am dezmeticit, a doua zi, m-am simtit penibil. Tata era foarte amuzat, unde mai pui ca vreo 2 saptamani m-a strigat dupa porecla capatata in urma acelui eveniment: alcool.