Azi nu

| 2 comentarii

E sâmbătă dimineaţă şi eu n-am somn. Ştiu că o să fiu ca o legumă când o să vin acasă, de la serviciu, dar să dorm cu de-a sila nu merge.
Mă gândesc cu groază la perioada ce urmează. Examene peste examene, licenţa, admitere...aş vrea să închid ochii, iar atunci când îi deschid, să fie prin august, scăpat de toate grijile şi pregătit să petrec o perioadă la mare, departe de stresul cotidian şi de lichelele cu 2 picioare.

Aş vrea să scap de perioadă ce urmează cât mai rapid. Totuşi, mă gândesc că este printre puţinele ocazii când sunt împreună cu ai mei colegi, iar lucrul ăsta mă face să trag de timp cât mai mult cu putinţă.

În 2 zile am primul examen. Ar trebui să mă apuc de învăţat. Ar trebui să mă adun şi să mă maturizez mai repede. Ar trebui să arăt mai multă apreciere persoanelor care merită şi o doză grasă de dispreţ, celor ce nu merită. Ar trebui să nu-mi pese de părerile celorlalţi şi să fiu sigur de forţele mele. Ar trebui să fac multe. Bag pula... rămân la stadiul de "ar trebui".

Vreau să fac o multime de chestii, dar deocamdată ascult un beat care mă relaxează. Promit că mă apuc de ele cât de curând, dar nu azi.

Versuri şi o ţigară

Ceasul arată ora 2:15. Sunt plictisit şi obosit, dar n-am chef să dorm. Acelaşi căcat îl fac în fiecare zi, fie că e pe lumina sau pe întuneric. Mă duc pe balcon să fumez o ţigară. Mi-o aprind şi constat că o ţineam invers. Fumul toxic inhalat nu mă face să tuşesc, dar mă face să-mi bag toate extremităţile în ea de situaţie. Ştiu, doar ţigara nu s-a aşezat singură în gura mea, dar pula mea...putea să mă avertizeze că o fumez invers.
Îmi aprind altă ţigară, de data asta corect. Trag un fum, în timp ce atenţia îmi este captată de tomberonul din faţa blocului. De forma lui, dar, mai ales, de poziţia pe care o are în acest ciclu natural. Brusc, mă apuc să filozofez. Mă gândesc la săracul tomberon, cum este el nevoit să suporte atâtea gunoaie. Îl compar cu unii oameni, inclusiv cu mine. La fel ca el, şi noi suntem obligaţi să suportăm atâtea gunoaie, zi de zi, în orice loc. Gunoaie cu poziţii înalte, gunoaie cu şcoală sau fără şcoală, cu pielea albă sau neagră, ne transformă în tomberoane ale societăţii.
Am terminat ţigara, deci şi aberaţiile. Totuşi, mă gândeam că, poate, la urmatoarea ţigară filozofică, o să mă uit la un malaxor. Not!

Mă pun la PC şi văd că primisem un mass: "A murit Jean Constantin! Încet, încet ne mor toţi artiştii". Să-i fie ţărâna uşoară! Sunt sătul de persoanele care elogiază vedetele care mor, abia după trecerea în nefiinţă, deşi înainte habar n-aveau de un film sau de un cântec de-al lor. Poate vă duceţi şi voi după ei, falşilor.
Cotrobăi prin C:/ şi descopăr un fişier. Sunt nişte versuri scrise de mine mai acu' ceva vreme. Sunt hotărât să le pun pe blog. Astfel, îmi voi observa greşelile şi slăbiciunile până când voi muri eu sau platforma blogger. Dau un ctrl+c şi gata. S-a rezolvat! Le aveţi în faţă.
Noapte bună!




Dragostea e ca...


Adrenalina, când vrei s-o guşti din plin,
Gheaţa, când în mână nu pot s-o ţin.
O gustare bună, plus un pahar de vin.
Un pas mic între dezamăgire şi chin.

Dacă dragoste nu e, apucă-te s-o faci
E greu, ca pactul dintre îngeri şi draci,
E uşor, ca vântul printre copaci.
E frumos, ca răsăritul pe-un câmp de maci.

Dacă dragoste ai obţinut, pune-o la dospit
Să crească mare ca un leu bine hrănit.
Ai mare grijă de ea, să nu se strice,
Pentru că inima, durere o să revendice.

Dragostea e ca un fulg pufos, uşor şi gingaş.
Gata să străbată orice tărâm, ţara, oraş.
De la Viena, Paris, Barcelona sau Boca,
Până în Atena, Beijing...chiar şi Cluj-Napoca.




Sondaj printre foştii colegi de liceu

| 16 comentarii

Care a fost cea mai plângăcioasă persoană în cei 4 ani de liceu?
a. Cici
b. Gabi Nichita
c. Profa de bio
d. Profa de engleză (din ultimii 2 ani)
e. Grasu
Răspundeţi printr-un comentariu :D

Cum m-a deconspirat finuţa

| 3 comentarii

Era o zi superbă de duminică, tocmai bună pentru dus la serviciu. Oamenii care se duceau la padure&gratar mă invidiau pentru acest fapt, chiar cred că îşi doreau să lase fripturile fragede şi berile reci, doar pentru a vizita nişte magazine de IT.
La una dintre miile de zebre pe care trebuia să le trec, văd un pui de omuleţ care îmi părea cunoscut. Ochii lui de-o culoare inconfundabilă, pe care niciun program de editare nu-i poate reda cu exactitate, m-au trăznit fix în inimă: era finuţa mea, cu mama ei de mână. Grăbesc pasul până le ajung, apoi o iau pe mititică şi o strâng în braţe. Ne aşezăm toţi 3 pe o bancă şi începem să vorbim.


Îmi aprind o ţigară şi îi dau şi mamei ei. Între discuţiile serioase dintre mine şi ea, se mai strecura şi câte o vorba spusă la urechea micuţei. "Eşti o moldoveancă" îi zic eu. "Ba tu eşti", îmi răspunde ea. O iau s-o pup, dar abia reuşesc. Zvârlugă asta mică se strecoară prin orice gaură de şarpe.
Îi propun să mă pupe şi ea, dar ca o moldoveancă ce e, refuză. Aşa că am trecut la ameninţări. I-am furat nasul şi pe urmă am început să negociez. "Îţi dau nasul înapoi, dacă mă pupi". În nici 10 secunde, prinţesa îşi recăpătase nasul mult dorit.
Îmi iau rămas bun de la ele şi mă car la treburile mele.
A doua zi, pe seară, discut cu mama. Îmi povesteşte că a fost pe la finuţa şi că această i-a spus că "s-a întâlnit cu Nenenuţ, care i-a furat nasul. La sfârşit, i-a dat o ţigară lu' mami."

.............................................................................................

Puteam să neg inocenţa unui copil? :)))