Probabil ca multi va intrebati care este scopul acestor posturi. Sincer sa va spun, nici eu nu stiu. Imi imaginez, poate, ca vreun kinder va cauta "jocurile copilariei" pe google si, in loc de wrestling si counter-strike, va gasi blogul meu.
Revenind la oile personale, astazi va voi povesti despre cel mai popular joc al copilariei. A schimbat vieti, destine, a facut multe mame sa incarunteasca mai devreme decat trebuia si a fost un instrument de marketing benefic pentru detergenti. Multe haine d-ale noastre devenite carpe de sters praful, au fost martore ale acestui fenomen.
Desi nu mai are nevoie de nicio prezentare, se pare ca trebuie sa fac un tutorial al acestui joc pentru pustii din zilele noastre. Foarte putini dintre ei au auzit de el si foarte putini il mai practica. Imi imaginez cum arata acum o "v-ati ascunselea", jucata probabil in mall:
Cornelius se pune sa numere pana la 200 de RON, in fata unui ATM. Ceilalti se ascund...
- 190 roni, 200 roni. Gata! Cine nu e gata, il iau cu lopata!
Incepe sa caute. Urca alene pe scarile rulante, este capacit de un un tip de la BGS pentru ca a aruncat o hartie pe jos. Intre timp, Costello iese de la Jolidon si introduce cardul in ATM:
- Pin-Pin Cornelius!
Se aseaza la o masa de la Mc si urmareste desfasurarea jocului, bucuros ca a scapat. Intre timp, Cornelius observa ceva la Zara. Alearga spre ATM, introduce cardul si exclama fericit:
- Pin-Pin Alesandro! Iesi afara ca te-am vazut la Zara.
Alesandro se aseaza la Mc, langa Costello. De suparare ca a fost vazut, comanda 2 hamburgeri. Intre timp, Cornelius continua sa caute. Trece o ora, trec 2. Pana la urma se plictiseste si joaca la pacanele. Intre timp, Rufus coboara de la cinema SatiotraginPLEX, ajunge la ATM si introduce cardul:
- Pin-Pin Cornelius! Am scapat turma! Scuze baieti, dar am fost la Avatar si m-a captivat.
Jocul s-a terminat. Toti cei 4 participanti se retrag la un bowling.
Acum ca am terminat si cu scenariile SF, sa intram in subiect. Jocul era foarte simplu, dar avea mai multe faze:
Faza 1 - Numararea
Numararea era un procedeu prin care se alegea norocosul care urma sa se puna. Unul mai tupeist lua initiativa si incepea sa zica poezii de genul "Pe o bara, se caca o cioara" sau "Din oceanul Pacific, a iesit un fish mic". Acestea erau cele mai indicate formule, dar nu cele mai folosite. In aceasta categoria, intra temuta "Una mia suta lei, ia te rog pe cine vrei..(bla-bla)...daca n-ai pe cine, ia-ma chiar pe mine". Aici, daca aveai norocul sa nu fii bun prieten cu majoritatea, puteai deja sa inchizi ochii si sa incepi sa numeri.
Faza 2 - Alegerea tipului de joc
Odata ce norocosul era ales sa se puna, trebuia decis, de comun acord, tipul de joc: cu sau fara scaparea turmei. "Cu scaparea turmei" insemna ca daca cel ce se punea ii scuipa pe aproape toti participantii, iar ultimul ramas in cursa reusea sa-l scuipe, insemna ca scapa turma, iar norocosul se punea din nou. Ca sa le explic si kinderilor, acesta era un fel de nivel pro, cum stiti voi de la Toca2.
Fara scaparea turmei era un joc unde se antrenau cei mici, hotarati sa treaca la profesionisti. Cum ultimul jucator ramas in cursa nu mai avea dreptul sa scape turme, primul scuipat avea deja soarta pecetluita. Practic, dupa ce il vedea pe primul, puteai sa iesi din ascunzatoare, pentru ca nu mai avea farmec.
Faza 3 - Desfasurarea jocului
Norocosul se punea la perete si incepea sa numere, cu ochii inchisi, iar ceilalti se ascundeau. Dupa ce numara, incepea sa-i caute. Odata ce-l vedea pe vreun concurent, trebuia sa-i spuna numele, dupa care sa alerge spre perete si sa-l scuipe. Noi foloseam scuipat adevarat si apelativul "Ptiu ptiu x". Va dati seama cum arata peretele dupa vreo 3 ore de flegmat. Am asistat in Suceava la un joc de fatzea (asa ii ziceam noi la v-ati ascunselea), in care norocosul folosea apelativul "tic-tac". "Tic-tac George Gafitza! Iesi afara ca te-am vazut dupa boscheti!".
In acest joc, existau si trucuri. Principalul truc era denumit "deghizarea" si consta in schimbul de haine intre 2 concurenti cu scopul de a-l incurca pe norocos si a-l face sa sparga oalele. "Spartul oalelor" era atunci cand era scuipat cineva eronat. Spre exemplu "Ptiu-ptiu Vasile, cand de fapt era Ion". Era amuzant sa practici deghizarea, mai ales cand te asezai intr-un cacat carnos de iarba, avand hainele altuia, bineinteles.
Era recomandat sa joci seara, pentru ca intunericul te facea sa crezi ca l-ai vazut pe Vali, cand de fapt era un caine mort :)))
Personal, n-am mai jucat v-ati ascunselea de mult. Totusi, se pare ca il joc de fiecare data cand ma furisez dimineata acasa, beat fiind. Cum bag eu cheile in usa, cum merg tiptil pana in camera mea si cum ma asez in pat si scuip "Ptiu-ptiu, ce somn mi-este!". Pana la urma, tot scapa turma tatal meu cand imi spune a doua zi ca am intrat incaltat :|