N.m : vara reprezinta varianta feminina a apelativului oltenesc vere !
Direct din tinutul oltenesc (unde toate florile defloresc) via caminul A6 Belvedere, vine blogul lui vara. Daca va asteptati sa gasiti idei cu mireasma de praz si aroma de zaibar, va inselati amarnic.
Nu veti gasi decat opinii cu aroma de fum de narghilea si frustrari cu gust de tuica a la Luci.
Deci clic aici ca sa nu faci plici (atentie la ceafa)
Ecologistii pulii au stabilit data de 28 martie ca fiind ziua pamantului. In cinstea acestei sarbatori, ei au propus sa tinem un moment de reculegere timp de o ora, adica sa stingem toate luminile din casa, sa oprim toate aparetele electronice si electrocasnice, hata ca sa ne protejam planeta. De parca niste kw economisiti ar opri idiotii care imprastie deseuri, uzinele care se basesc incontinuu etc.
Sa va spun cum mi-am petrecut eu aceasta zi mirifica de sambata. Am ajuns acasa pe la 18:30, de la scarbici, si aveam o asa durere in cur cot sa particip la aceasta activitate ecologista, incat mi-am cumparat 2 beri, ca muream de sete, nu d-alta.
Am supt eu berile in 10 minute, dupa care mi s-a stins lumina. Devenisem ecologist fara voie. Adica eram LATex. Caput ! M-am trezit eu fix cand se canta imnul Romaniei. Degeaba ! Mai bine continuam sa fiu ecologist pana dimineata.
Pentru anul viitor, propun o solutie acestor organizatii ecologiste. Daca doriti sa convingeti cat mai multe persoane sa opreasca energia electrica timp de o ora, apai dati-le de baut nenica. Bei vin pe intuneric si te crezi pe teleferic !
Cunoscutul fost baiat de cartier, actual pitziponc ce umbla prin PAT si alte cluburi de buze tzuguiate, Puya - pe numele sau de scena - a lansat un videoclip nou, singur (celalalt fiind pierdut prin parnaie) in care ne zice cat de frumos e in Balcani.
Sound-ul zici ca e luat de la Soulja Boy, iar atitudinea lui de Lil' Wayne de Romania imi lasa un gust amar.
Sa nu ma intelegeti gresit, eu am crescut cu formatii precum La Familia. Invatasem toate injuraturile lor catre Racla, rupeam boxele pe melodii ca "Vorbe" sau "Probleme de familie". Atunci era adevaratul hh ... acum nu vad decat un wannabe american.
Aici e Bucuresti, nu New York, nu L.A.,
Aici e Romania, nu e U.S.A.
Nu dolari, aici suntem platiti in lei,
Aici suntem albi, deci hai sa nu fim negri.
Iata cum sunau niste versuri d-ale baietilor, nu cu mult timp in urma. Trist, bai Puya ... te-ai americanizat !
Niste versuri pentru el :
Ce faci tu, se numeste hip-hop?
Te dai Lil Wayne pe Lollipop.
Unde e vagabondul din Salajan?
Eu vad doar un wannabe-american.
Si bonus, iata o captura din noul videoclip, ce-l infatiseaza pe Puya in adevarata lui postura %5B(004190)21-02-28%5D.JPG)
Iti vine sa te omori de fiecare data cand se aud manele de la taranul de deasupra?
Nu poti sa te caci de dusmanii si lovelele lui Sorinel?
Sistemul tau audio se aude mai incet decat parnaia de casetofon manelizat a vecinului?
Nu dispera ! Am solutia potrivita pentru tine.
Se va deschide o scoala oficiala de rock.
Sambata 28 martie incepand cu orele 11:00 va fi deschiderea oficiala cand veti putea pune intrebari, testa intrumente, cunoaste profesorii: bas:Soe (VH2) baterie: Felix (Spin), Lapi(Vama vece, Vh2), chitara: Gabi Golescu(VH2,Krypton) si invitatii speciali.
Adresa :Str popa petre nr 29
Pentru mai multe detali accesati site-ul:www.rockschool.ro
Prima oara cand mi-a zis Larisa ca se deschide o scoala de rock, reactia mea a fost urmatoarea : Si ce te invata, sa dai din cap?
Prima oara cand mi-a zis Larisa ca se deschide o scoala de rock, reactia mea a fost urmatoarea : Si ce te invata, sa dai din cap?
Sunt un mare microbist, la fel ca majoritatea masculilor. In ultimul timp, m-am obisnuit sa vad meciurile la TV, pentru ca pe stadion nu are rost sa ma duc, mai ales ca sunt inconjurat fie de dinamovisti sau rapidisti, fie de oameni paraleli cu fotbalul. Buun ... si sunt in lumea mea, cu berea in mana, cu fularul la gat si cu injuratura pe limba.
Asta se intampla cand urmaresc meciul singur, dar exista situatii cand ne strangem mai multi la un loc si socializam in fata tv-ului. Eh, aici am 2 frustrari :
- Prima frustrare este aceea ca nu suport sa urmaresc un meci atunci cand se afla printre noi unu' paralel cu fotbalul. Va dati seama cum e sa faci pe wikipedia timp de 90 de minute? "Care sunt ai nostri?", "De ce ridica ala steagu' in sus?", "De ce au dat aia mingea la adversar?" si tot felul de intrebari care te scot din tandari. De obicei, reactionez astfel : Taci in mm ca te iau la bataie si pe tine si pe Zapata !
- A doua frustrare se leaga de faptul ca nu suport sa beau atunci cand urmaresc un meci. De ce? Pentru ca alcoolul isi face efectul de 3 ori mai repede, combinat cu emotiile create de Banel sau de Goian. Una e sa urmaresti un meci si sa bei o bere, iar alta e sa te faci tandari. Tin minte ca monumentalul meci Middlesbrough - Steaua l-am urmarit cu niste tovarasi la o terasa. La pauza, eu aveam 3 beri la bord. La final, nu mai stiu cate beri aveam la bord, dar stiu cate sticle de bere aveam in mana, gata sa arunc cu ele in tv. Nici nu imi dau seama cum am ajuns acasa, mai ales ca nu aveam nici bani de taxi.
Asa ca, daca sunteti cunoscatori de fotbal si aveti doar o bere in plus, ma puteti invita la un moment de socializare sportiva, in fata tv-ului. Cumva pe sambata?
Cand eram copil, cu o saptamana inainte de Lasata Secului se petrecea urlalia. Era un fel de traditie prin care se facea ditamai focul, avand ca obiecte de ars pneurile. Procesul avea mai multe etape : procurarea pneurilor, depozitarea lor intr-un loc si paza acestora.
Procesul de procurare a pneurilor era lung si anevoios. Nu gaseai la orice ghena un cauciuc de camion. Acesta era cel mai ravnit obiect, dar nu era cel mai cel. Cauciucul suprem era cel de tractor. Daca aveai unul, automat urcai pe treptele pushtimii.
Nu iti dadea nimeni cauciucuri moca, asa ca trebuia sa le furi. Sa nu va ganditi acum ca lasam masinile fara roti. Noi doar sustrageam cauciucurile nefolositoare, ce ocupau spatiul degeaba.
Daca vroiai sa participi la urlalia, trebuia sa ai si tu o contributie la acest proces. De obicei, eu eram cel ce tinea de 6. Adevarul ca eram o mana de copil, unde sa ma pui pe mine sa ridic un cauciu de camion peste un gard de 2 metri.
Cand furtul de pneuri nu era rentabil, colindam vulcanizarile. Ne multumeam si cu acelea de dacii, chiar daca le consideram maruntisuri.
Depozitarea cauciucurilor era un proces la care trebuia sa participe toata lumea, mai ales ca aveam cu zecile. Locul de depozitare era, de obicei, boxa unui bloc. Pneurile erau aranjate frumos, pe marimi si pe gradul de erodare. Aveam cauciucuri foarte uzate, dar si cauciucuri noi.
Odata depozitate, acestea trebuiau si pazite. Ganditi-va ca era o concurenta acerba intre gasti si, de fiecare data, trebuia sa existe un grup nemultumit cu numarul de pneuri procurate. Care era singura metoda ce le venea in minte acestora? Furtul, evident. Asa ca trebuia sa ne luam masuri de precautie. Sa nu va ganditi acum ca statea cineva non stop de paza. Ziua nu era nevoie, datorita babelor barfitoare de la parter, de ochii carora nu scapa nimeni. Seara, insa, era alta situatie, asa ca trebuia sa stam cat mai tarziu in fata blocului pentru a ne proteja captura.
Iata ca venea si seara mult asteptata. Asezam cauciucurile pe camp, aduceam proviziile de spray-uri goale si ceva de baut (suc noi si bere, cei mari). Era un adevarat privilegiu sa participi la urlalia, mai ales daca nu ai participat la etapele premergatoare. Au fost dati cand am participat, desi nu facusem mare lucru, dar si dati in care stateam pe geam si plangeam, vazandu-i pe ceilalti cum cara cauciucurile.
Cauciucul cel mare reprezenta piatra de temelie a focului. Odata aprins, acesta nu se mai stingea decat a doua zi. Cei mai curajosi, faceau tumbe peste foc, dansau in jurul lui si strigau spre cer, precum lupii singuratici. Asta la inceput, pentru ca puteau ... mai tarziu, acesta atingea cativa metri inaltime.
Un alt aspect spectaculos era constituit de aruncatul spray-urilor in foc. Cand se mai nimerea un spray plin, apai era pericol. Trebuia sa te ascunzi pentru ca exista pericolul sa te trezesti cu un Axe in mufa.
Cand mai erau putine cauciucuri, cei mai multi ne tiram acasa, nu inainte de a lua un suvenir si anume, ne pictam fetele cu funingine. Cand ajungeam acasa, ai nostri ne bagau direct in cada. Aveam funingine si in nari asa ca va dati seama ce culoare avea apa dupa ce ma spalam.
A doua zi, de dimineata, in drumul meu spre scoala, admiram fumul ce mai iesea din mormanul de cauciucuri arse. Aveam ce povesti colegilor, mai ales ca era lucru mare sa zici " Aseara am participat la Urlalie".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
