Versuri şi o ţigară

Ceasul arată ora 2:15. Sunt plictisit şi obosit, dar n-am chef să dorm. Acelaşi căcat îl fac în fiecare zi, fie că e pe lumina sau pe întuneric. Mă duc pe balcon să fumez o ţigară. Mi-o aprind şi constat că o ţineam invers. Fumul toxic inhalat nu mă face să tuşesc, dar mă face să-mi bag toate extremităţile în ea de situaţie. Ştiu, doar ţigara nu s-a aşezat singură în gura mea, dar pula mea...putea să mă avertizeze că o fumez invers.

Îmi aprind altă ţigară, de data asta corect. Trag un fum, în timp ce atenţia îmi este captată de tomberonul din faţa blocului. De forma lui, dar, mai ales, de poziţia pe care o are în acest ciclu natural. Brusc, mă apuc să filozofez. Mă gândesc la săracul tomberon, cum este el nevoit să suporte atâtea gunoaie. Îl compar cu unii oameni, inclusiv cu mine. La fel ca el, şi noi suntem obligaţi să suportăm atâtea gunoaie, zi de zi, în orice loc. Gunoaie cu poziţii înalte, gunoaie cu şcoală sau fără şcoală, cu pielea albă sau neagră, ne transformă în tomberoane ale societăţii.

Am terminat ţigara, deci şi aberaţiile. Totuşi, mă gândeam că, poate, la urmatoarea ţigară filozofică, o să mă uit la un malaxor. Not!

Mă pun la PC şi văd că primisem un mass: "A murit Jean Constantin! Încet, încet ne mor toţi artiştii". Să-i fie ţărâna uşoară! Sunt sătul de persoanele care elogiază vedetele care mor, abia după trecerea în nefiinţă, deşi înainte habar n-aveau de un film sau de un cântec de-al lor. Poate vă duceţi şi voi după ei, falşilor.

Cotrobăi prin C:/ şi descopăr un fişier. Sunt nişte versuri scrise de mine mai acu' ceva vreme. Sunt hotărât să le pun pe blog. Astfel, îmi voi observa greşelile şi slăbiciunile până când voi muri eu sau platforma blogger. Dau un ctrl+c şi gata. S-a rezolvat! Le aveţi în faţă.

Noapte bună!

Dragostea e ca...

Adrenalina, când vrei s-o guşti din plin,

Gheaţa, când în mână nu pot s-o ţin.

O gustare bună, plus un pahar de vin.

Un pas mic între dezamăgire şi chin.

Dacă dragoste nu e, apucă-te s-o faci

E greu, ca pactul dintre îngeri şi draci,

E uşor, ca vântul printre copaci.

E frumos, ca răsăritul pe-un câmp de maci.

Dacă dragoste ai obţinut, pune-o la dospit

Să crească mare ca un leu bine hrănit.

Ai mare grijă de ea, să nu se strice,

Pentru că inima, durere o să revendice.

Dragostea e ca un fulg pufos, uşor şi gingaş.

Gata să străbată orice tărâm, ţara, oraş.

De la Viena, Paris, Barcelona sau Boca,

Până în Atena, Beijing...chiar şi Cluj-Napoca.