Acţiuni mai complexe

Ştiu că n-am mai scris pe blog de ceva timp, dar am fost foarte ocupat.

Am participat la un team-building politic în Futuţibekistan în care am venit cu ideea ca toate ţările de pe glob să-şi schimbe numele astfel încât să se termine în -stan. Romanistan, Bulgaristan, Germanistan, Franstan, Italistan, Spanistan, Luxemburstan, Rustan, Japonstan, Chinstan, Israelistan, Mexistan, Nigeristan...aşa ar putea arăta numele unor ţări. Singura putere ce s-a opus acestei idei a fost USA (ce-i drept, USTAN sau Americastan nu prea sună bine).

Am fost la un congres în Somalia legat de ieşirea ţării din recesiune. Printre multele idei dezbătute, creşterea TVA-ului la alimente de bază (propunerea mea) a fost cea mai controversată, dar şi cea mai apreciată.

În viitorul apropiat vreau să organizez un eveniment ce va avea un mare impact social asupra românilor. Cu această ocazie, am invitat ONG-ul Ku Klux Klan în România. Aceştia vor mărşălui paşnic prin cartierele Rahova, Ferentari, Giuleşti, pentru a arăta lumii adevăratele probleme cu care se confruntă ţiganii, ciorile, coloraţii, mexicanii rromii din aceste zone. De altfel, liderii acestei grupări vor avea o întâlnire cu prim ministrul, în care îi va propune impozitarea furtului din buzunare şi amendarea românilor care vor circula cu mijloacele de transport în comun şi nu vor avea portofelele la ei.

De altfel, Ku Klux Klan va organiza o petrecere destinată ţiganilor, ciorilor, coloratilor, mexicanilor romilor şi copiilor acestora, în care aceştia vor avea ocazia de a se sui pe cruci în flăcări, de a sta pe post de ţintă în faţa pistoalelor cu alice şi multe alte activităţi distractive.

După cum vedeţi, am fost ocupat cu o mulţime de acţiuni mai complexe, iar acest lucru nu se va termina, deci puţin probabil să mai scriu ceva în următoarea lună.

Viol pe ritm de rap

Pentru început, trebuie să urmăriţi filmuleţul acesta (de la 0:50 încolo):

Pe urmă, savuraţi-l pe acesta:

hide your kids, hide your wife :)))

3 ani şi toţi 3

Era o zi caniculară de iulie, iar pe tricoul meu abia dacă mai zăreai porţiuni de material uscat. Mă aflam în cantina de la Moxa, alături de alţi 100 de condamnaţi. Preşedintele de comisie avea o voce de popă. Când îl auzeai spunând "în colţul din dreapta, treceţi numele tatălui..." puteai să juri că te afli la sfârşitul unei slujbe. Ce-i drept, putea fi considerată o slujbă, cea de botez a noilor studenţi.

În faţa mea se afla un ameţit cu ţepi în cap. Ne-am împrietenit rapid, mai ales după ce l-am liniştit că ne vom ajuta reciproc. Bănuiam că va fi mai mult ajutor din partea mea. Nu m-am înşelat.

În stânga mea era o tipă a cărei mustaţă te făcea să crezi că ştie matematică. Nu m-am înşelat nici aici.

Acesta a fost începutul celor 3 ani de facultate, unul timid şi greoi. Primul curs a însemnat şi primul contact cu viitorii colegi. Deoarece nu ştiam cum să aflu care mi-s colegii de grupă, făceam cunoştinţă la modul "Bună! Eu sunt din grupa 111. Îmi pare bine". Când mai găseam pe vreunul care se prezenta identic, nu-l pierdeam din priviri, mai ales dacă era fată.

Au fost 3 ani plini...plini de greutăţi, de bucurii, de prietenii, de dezamăgiri. De petreceri! OMG şi ce mai petreceri. Faze memorabile, întâmplări amuzante pe care, dacă le-ar fi filmat cineva acolo sus, sunt sigur că s-ar fi pişat pe orice sitcom american. Ce Seinfeld, ce Married with children...să fi văzut cum cântă nişte ameţiţi (la propriu şi la figurat) pe Calea Victoriei sau cum fumează alţi ameţiţi narghileaua fără apă în vas.

Dac-ar fi să scriu despre toţi aceşti ani, nu cred că mi-ar ajunge câteva volume. N-o s-o fac, pentru că nu vreau să le citească toate frustratele care se umflă-n pene c-au lecturat "Amurg" sau alte cărţi de căcat, auzind de ele abia după ecranizare. De fapt, chiar dacă aş publica aceste volume, sunt sigur că nu le-ar înţelege nimeni. Trebuie să trăieşti ca să înţelegi, nu-i suficient doar să citeşti. La modul acesta, poate mi-aş da cu lapte pe tot corpul şi apoi m-aş duce la facultate, nud, doar să le aud pe fanele Twilight "Uitaţi-l pe Edward!".

Deşi am aberat în ultima parte, sunt sigur că aţi înţeles esenţialul. Anii de facultate sunt cei mai tari, iar acest lucru nu-l poate contrazice nici măcar cercetătorii britanici.

Acum vreau să mă culc, deoarece mâine vreau să învăţ. Urmează masterul. Another 2 years, bitches :D

Ce se întâmplă când îţi expiră antivirusul

Eşti vulnerabil în faţa atacurilor cyber-criminalilor. Alooooo! Poliţia!

Discriminare vegetală

Conform unei vorbe celebre, “romanul se pricepe la două lucruri: politică şi fotbal”. De ceva vreme, însă, acesta s-a specializat şi în discriminare. Ai făcut ceva prostesc şi te-a văzut cineva? Imediat eşti catalogat “moldovean prost”. Eşti mai încet la gândire şi nu ai Alzheimer? Ţi se pune eticheta de “ardelean”. Ai făcut ceva bine, iar în final ai dat-o-n bară? “Te-ai înecat ca ţiganul la mal” (nu am înţeles niciodată vorba asta, pentru că nu am văzut niciun ţigan care să nu ştie să înoate).

Sătul în a-şi mai cataloga semenii, românul s-a orientat către lumea vegetală. Astfel, a început să facă legea atât pe câmp, cât şi în grădina proprie, atribuindu-şi plante preferate şi excluzându-le pe altele. Un prim exemplu este cel al brusturelui. Pentru cine nu ştie, această plantă are cam acelaşi rol pe care îl are Mircea Badea în presa românească. Total opus faţă de surata ei, ştevia, care are menirea de a da gust ciorbelor anti-mahmureală (băutorii ştiu cel mai bine).

Şi pe tărâmul fructelor există categorii defavorizate, cum ar fi corcoduşele. În afară de compot şi ţuică, nu cunosc altă întrebuinţare a acestora. Nu cred că m-am plimbat pe raionul de dulciuri şi am văzut ciocolată cu gust de corcoduşe, marca proprie Carrefour. De altfel, nu am băut Fanta cu gust de corcoduşe sau nu am văzut reclama la noul Prigat cu gust de corcoduşe roşii de Brănesti. Şi acest lucru nu se va schimba. Nu o să mă văd, de ziua mea, mâncând dintr-un savuros tort de fructe, în a cărui compoziţie să domine corcoduşele.

În vremurile acestea de criză, propun o soluţie guvernului Boc: intensificarea exportului acestor fructe. Sunt sigur că, undeva mult spre vest, o familie de cubanezi e dornică să ia, de pe şifonier, un ziar în care sunt ascunse nişte corcoduşe veştejite. De import!

Ghid practic 2: Cum poate ajunge Dinamo in Champions League

Dat fiind faptul că, după postul cu Universitatea Craiova, nu m-am trezit la uşă cu vreo cruce formată din praz sau orice altă manifestare de voodoo oltenesc, mi-am făcut curaj să scriu şi ghidul despre Dinamo.

Pasul 1 - Renunţarea la apelativul “cainii roşii”

Nu am înţeles niciodată de unde vine porecla dinamoviştilor, ştiindu-se că nu au nimic în comun cu această culoare(poate doar ochii roşii de la alcool, dar deja intrăm în alt subiect sensibil). Eu nu am văzut niciodată un câine roşu, dar chiar dacă aş vedea, nu m-aş speria mai mult decât atunci când l-aş vedea pe Semeghin la volan. Să vină Borcea prin spate pe la Obor, pe seară, să simtă ferocitatea câinilor negri crescuţi de locatari şi pieţari (sau să-i facă Julius cunoştinţă cu maidanezii jucăuşi din Dristor), să vedem dacă-i mai arde de Red Dogs.

O poreclă mai bună pentru dinamovişti ar fi “groparii” (o să mă înjure groparu că o să aibă aceeaşi denumire cu a unor beţivi ordinari, dar nu-i bai). În primul rând, ei joacă în “groapa” (remarcaţi priceperea acestora de a-şi alege poreclele dintre cele mai academice denumiri). În al doilea rând, au talentul de a se săpa unul pe altul (vezi mulţimea de scandaluri interne, care de obicei se finalizează la un şpriţ şi cu o manea pro-Steaua, dar iar deviem de la subiect).

Cum porecla am ales-o să trecem la scandări “Cine sare? Groparii! Heh, heh!”

Pasul 2 – Liber la alcool

Mulţi se întreabă de ce Dinamo nu este echipa fanion a judeţului Vaslui, la câţi beţivani golgheteri s-au perindat pe la echipă. Începând cu Dinu, continuând cu Lupu, atingând apogeul la Semeghin (când intri cu maşina într-un hotel, probabil eşti nemulţumit de Room Service), tradiţia nu a încetat nici în zilele noastre, Goian şi N’Doye contribuind din plin la acest lucru.

Cum N’Doye joacă mai bine mahmur decât toţi jucătorii stelişti, după ce şi-au primit salariile, soluţia ar fi legalizarea alcoolului în incinta clubului. Vestiarul să fie transformat într-un bar, butoiaşele de Gatorade să fie umplute cu vin, jucătorii accidentaţi să fie trataţi cu plasturi îmbibaţi în ţuică. În plus, după victoriile importante din campionat, jucătorii vor sărbători la terasa din faţa stadionului, cântând imnurile echipelor adverse.

Pasul 3 – Atragerea suporterilor

Până şi fina mea de 3 ani ştie că fosta poreclă a dinamoviştilor “spartanii” se trage de la numărul mediu de spectatori. Nu poţi face performanţă ascultând zgomote de seminţe sparte, în loc de încurajări, aşa că Borcea să ia aminte la sfaturile mele:

- Construirea de spitale în jurul stadionului.. Ştim cu toţii că majoritatea abonaţilor dinamovişti sunt pacienţi ai spitalului de Urgenţă. Imaginaţi-vă un meci Dinamo - Barcelona, cu vreo 10 spitale în jurul arenei, şi pe Messi intimidat de pungile de glucoză atârnate pe post de bannere. Un avantaj al acestor suporteri este dat de fidelitatea lor transmisă echipei (va daţi seama că un pacient nu-l poate înjura pe Moţi atunci când acesta luftează, deoarece riscă să-şi piardă abonamentul, atât pe stadion cât şi în viaţă).

- Ieftinirea pungilor de seminţe vândute pe stadion. Cum spartul seminţelor este principala preocupare a suporterilor dinamovişti, un preţ mai mic decât cel al pieţei seminţelor ar aduce o contribuţie mai mare la bugetul echipei. În plus, jucătorii vor fi mai în siguranţă dacă vor avea meciuri dezastruoase cu celelalte echipe (un exemplu aleatoriu ar fi Foresta). Una e să te lovească în cap o brichetă şi altă e să te mângâie pe creştet o pungă plină cu coji de seminţe.

Pasul 4 – Prime in natură

Acţionarii dinamovişti au afaceri în diverse domenii, aşa că o premiere în natură ar fi în avantajul lor. În plus, echipa va fi şi mai motivată. Gândiţi-va cum ar juca Goian dac-ar şti că are ca prima câteva baterii de Vinia, cum ar antrena Andone având ca primă o lună de zile de aripioare moca de la KFC sau cum ar manageria echipa Ganea, ştiind că va primi câteva zeci de butelii, tocmai bune pentru sala de antrenament.

Pasul 5 – Ultimul, dar şi cel mai important

Să nu pice în preliminarii cu echipe formate din bucătari, pescari şi cizmari.

Am speranţa că toţi cititorii dinamovisti să nu mă blameze pentru anumite părţi negative pe care le-am evidenţiat. De altfel, am speranţa ca aceştia să nu-şi facă iluzii gratuite.

Ce afaceri mai au românii?

Vă daţi seama că furnizorii de cadavre vor da faliment? În plus, planul de aprovizionare cu leşuri va fi prost făcut...