Pomana lui Bachus

Arhi ne invita sa-i povestim o intamplare haioasa legata de bere, promitandu-ne o recompensa pe masura: trusa de prim ajutor de la Clinica de bere.

Cu gatul uscat de sete si fara nicio bere in frigider, incep prin a va povesti cum m-am imbatat eu la o pomana.
Murise bunicul unui prieten si, pe langa condoleante si sprijinul moral, avea nevoie si de ajutor real de la noi. Nu era vorba de bani, ci de organizarea setup-ului specific. Spre exemplu, pentru ca nu avea om care sa faca acest lucru, eu am dus crucea. Creepy, nu? Bun...dupa toate aranjamentele si funeralii, a urmat si masa de dupa, asa-numita pomana.
Separat de restul lumii, prietenul respectiv a organizat o masa pentru tineret. Defunctul obisnuia sa bea, asa ca am considerat ca cel mai bun mod de a-i cinsti trecerea in nefiinta era sa bem.
Si dai cu bere dupa bere, pana noaptea pe la 22. Eram vesel bine, dar nu eram beat pentru ca bausem numai bere. Inainte sa plecam, bunica prietenului ne-a dat platourile de pomana si cana cu vin. Cana plina, vin rosu, imbracat in alb, 100 de metri de mers pana acasa...sunt cateva dintre motivele care m-au facut sa-i dau capac bauturii. Si capac m-am facut...
Ajuns acasa, sunat la usa, pupat mama si spus cuvinte de iubire, trimis la somn pe motiv de betie. Patul era moale, capul era tare, camera se invartea, dar, in cele din urma, am adormit. Peste vreo 2 ore, organismul meu era trezit de acea senzatie pe care noi, bautorii, o numim "datul la boboci", manifestat prin inghitituri seci, ochii inlacrimati si falcile umflate. Nu am stat mult pe ganduri si am tasnit direct la baie. Abia dupa ce am scos monstrul din mine, am observat o neregula: tata era la baie, facea dus. Practic, m-a vazut cum scoteam din mine fiecate bucatica de mancare.
Dupa ce m-am dezmeticit, a doua zi, m-am simtit penibil. Tata era foarte amuzat, unde mai pui ca vreo 2 saptamani m-a strigat dupa porecla capatata in urma acelui eveniment: alcool.    

Pentru 2012

Mai sunt câteva ore din anul 2011, iar bloggerii au un obicei de a scrie un ultim post cu urări pentru anul următor. Cum și eu mă autointitulez blogger, o să fac același lucru, doar că într-un stil mai atipic. Deci...

Ce nu vă doresc eu în anul 2012:

- Bani, mașini și altele - Bagați-vă pwla-n ele de chestii materiale. Trebuie să înțelegeți că viața e frumoasă indiferent de banii pe care-i aveți. "Așa zici tu, pentru că nu ai o situație financiară foarte proastă ca să vezi cat de greu e", s-ar putea să gândească unii dintre voi. Ce-i drept, am ajuns în vremurile în care banii n-aduc fericirea, dar ajută supraviețuirea, iar asta e numai vina sistemului. Nu vreau să intru în detalii luate din zeitgeist, dar vă zic doar atât: încercați să fiți fericiți.

- Carieră - Nu vă doresc job-uri în companii multinaționale, nu vă doresc să avansați pe posturi mai înalte. Gândiți-vă că veți deveni roboți și vă veti sacrifica sănătatea pentru curul bășinos al vreunui CEO. Eventual pot să vă doresc să fiți voi proprii șefi, să prostiți statul si fraierii.

- Educație - Nu vă urez să aveți succes la examene, licențe, disertații și altele. Dacă ați ajuns la o vârstă în care mai credeți că un căcat de hartie vă garantează succesul, atunci mă simt jignit că mă citiți si nu pot decât sa vă dau o mare MUIE. Ardeți-o la modul autodidact!

Ce vă doresc eu în anul 2012:

- Sănătate - Cel mai important lucru, cea mai mare avere a vreunei ființe umane. Aveți grijă de ea pentru ca e irecuperabilă.

- Familie și prieteni - Fiți mai apropiați de familie și iubiți-vă mult părinții. Țineți-vă adevarații prieteni aproape si îndepărtați-i pe cei falși, in pumni si flegme.

- Fericire - Lăsați deoparte căcaturile care vă macină si trăiți viața din plin.

Vă doresc un an nou fericit și să ne citim cu bine :)

Test de perversitate

Poezie de 1 Decembrie

Săptămâna trecută, mi-am făcut curat pe birou și în sertare. Pe langa carnete de note, scrisori de la fete și alte idioțenii, am găsit si o ciornă cu o poezie pe care am compus-o prin clasa a 6-a. Este cam puerilă, dar sunt foarte mandru de ea si de țara asta. De fapt, chiar așa se și numește "Mândru că sunt român".

La multi ani, romani!

Sunt mândru ca sunt român,

Țara asta eu o iubesc.

Cu mâna pe inimă o spun

Trăiascâ meleagul românesc.

Trei culori le țin în minte,

Roșu, galben și albastru.

Nu-i nimic să mă alinte,

Când văd Omu' ca pe-un astru.

Sunt trist că-i lună oarecare,

Februarie sau noiembrie,

Nicio zi nu este mai mare
Decât 1 Decembrie.

Când văd Dunărea-nghețată,

Sufletul meu se stinge.

Mă gândesc s-o scap odată

Și gheța se aprinde.

Poa' să ningă, poa' să plouă.

Eu-mi fac zilele mai bune.
Un îndemn va zic eu vouă:

Deșteaptă-te române!

De la Dunare la Prut

Toți avem același sânge.

Și peste am fi vrut,

Dar istoria nu plânge.

Dintre sutele de țări,

La noi nu e mânia

Care este-n alte zări.

Traiască România!

Eutanasiem și noi ceva?

Probabil v-ați săturat de discuțiile pro/contra eutanasierii maidanezilor, așa că nu o să mai intru în detaliu. Ce vrea eu să evidențiez în acest articol este schimbarea atitudinii mele legată de acest subiect. Dacă, la început, eram foarte aprig în ceea ce privește eutanasierea câinilor, acum consider că ei nu mai reprezintă o prioritate. Dragilor, trebuie demarat cât mai repede procesul de eutanasiere a idioților.

Ce m-a făcut pe mine să am această părere acum, în condițiile în care idioți au fost dintotdeauna? În numeroasele confruntări dintre iubitorii de animale și iubitorii vieții civilizate, am putut identifica așa-numitul idiot de nișă. Nu vă mai întreb din ce categorie face parte acest specimen pentru că este foarte evident.

Haideți să dam și un exemplu: http://www.facebook.com/AntoniaMakeupArtist
Antonia este o ființă care are o pagina de facebook despre machiaj și alte chestii de genul acesta. Daar, printre 2-3 postări de văruiala sau make up(iertați-mă ca nu sunt c00l), mai strecoară și cate o petiție anti-eutanasiere sau poze cu maidanezi omorâți. Buun...de ce este idioată? Pentru că:

- postează poze dezgustatoare cu niște animale omorâte, având menirea de a șoca și a trezi la realitate pe cei care doresc eutanasierea acestor ființe minunate, vezi domne. Greșit! Singurul lucru care șochează aici este prostia ta de a posta niște poze scârboase, facute în cine-știe-ce colț de țară galbejită, și a crede că sunt facute la noi.

- crede că așa vor fi omorâți toți câinii din București și nu numai.

- șterge orice comentariu venit de la susținătorii eutanasierii, chiar dacă acesta a fost făcut în mod civilizat, fără jigniri și greșeli gramaticale.

Ca orice lider de turmă, această fătucă are și niște adepți. De obicei, pe aceștia îi identifici după comentariile semi-analfabete si lingușitoare pe care le posteaza pe pagina ei (în marea lor majoritate, femei de 16-18 ani sau 36-55 ani - exact vârstele când se caută pulă cu disperare). Și când vezi ce prostii ejaculează, îți vine să te eutanasiezi la ciomu. Pe lângă petiții și alte prostii de grădiniță, ele propun donarea unor sume de bani pentru ajutorarea adăposturilor de maidanezi. I have a fucking idea! Ce-ar fi să puneți niște bani și să cumpărați niște cărți de gramatică? Pentru că, în afară de pulă, unele dintre ele ar avea nevoie și de niște lecții despre momentul când trebuie să pună "i" sau "ii".

Acum că am clarificat anumite aspecte, să vă zic și de ce ar trebui eutanasiate (sau haideți să nu fim prea brutali - maxim sterilizate) ființele ca Antonia:

1. Pentru că sunt femei și pot da naștere altor ființe asemenea lor.

2. Pentru că sunt idioate.

3. Pentru că, în afara de câinii care aleargă după roțile de tir și care reprezintă 1% din populația totală, restul de 99% dintre maidanezi sunt cel puțin la fel de inteligenți ca aceste fătuci și au prioritate în lanțul trofic.

Mă aștept ca iubitorii de potăi să sară pe mine, așa că va atenționez că nu voi aproba comentariile în care sunt înjurat.

Noapte bună!

Când RON-ul e mai deștept ca tine

Așteptam pe cineva care intrase in Terranova. Bănuiam că voi pierde minim jumătate de oră, așa că am zis să mai trag și eu cu ochiul pe la restul chiriașilor din Mall. Erau câteva luni de când RON înlocuise ROL în totalitate, deci încă mai existau neînțelegeri legate de preț.

Cum mă plimbam agale printr-un magazin de IT (de fapt, căutam o carte de beletristică la Diverta și mă rătăcisem printre rafturi, dând direct in colțul de IT) asist la o discuție între o doamnă de-o vârstă respectabil de mare și o casieriță. "Un milion sau o sută de lei? Un milion o sută de lei? Pai spuneți doamnă așa, că nu am la dispoziție toată ziua." - se scotocește in portofel, după care izbucnește - "Nu am doamnă decât 200 de lei la mine. Nu mai cumpar nimic ".

Ignor această scenetă și ma îndrept către raftul de tastaturi, unde scria cu litere de-o schioapă "Reducere ". Pipăi eu o cutie, mă uit la data de expirare ca un consumator educat ce sunt (nici nu stiu dacă avea așa ceva), când atenția îmi este distrasă de 2 paznici de la Scorseze, care se holbau în fața unui volan de gaming cu pedale si schimbator in 6 trepte:

- Ia uite Ninele, ce tare e volanu' ăsta.

- Fii atent, bă, că are și schimbător și pedale. Dacă-l cumpăr p-ăsta, o să se pensioneze aia lu' nevasta' mea.

- Și nu costă decât un milion. Să moară Jan, Ninele, de nu facem campionat. Îl aduc pe nepotă' miu să ne bage un joc cu mașini.

Simțeam nevoia să zic ceva, așa ca am acționat:

- Mă scuzați că intervin, dar volanul costă 10 milioane, nu un milion.

- Câââât? I-auzi Ninele! Păi mai pun încă pe atât și imi iau Dacie.

Brusc, mi-am amintit că aveam pe cineva la Terranova. Am plecat, nu înainte să dau o ultimă replică:

- Daaa, dar Dacia nu are schimbator in 6 trepte.

9gag fail