Mai sunt câteva ore din anul 2011, iar bloggerii au un obicei de a scrie un ultim post cu urări pentru anul următor. Cum și eu mă autointitulez blogger, o să fac același lucru, doar că într-un stil mai atipic. Deci...
Publicat de
Ionut
la
12:45
Săptămâna trecută, mi-am făcut curat pe birou și în sertare. Pe langa carnete de note, scrisori de la fete și alte idioțenii, am găsit si o ciornă cu o poezie pe care am compus-o prin clasa a 6-a. Este cam puerilă, dar sunt foarte mandru de ea si de țara asta. De fapt, chiar așa se și numește "Mândru că sunt român".
Decât 1 Decembrie.
Un îndemn va zic eu vouă:
Publicat de
Ionut
la
11:12
Probabil v-ați săturat de discuțiile pro/contra eutanasierii maidanezilor, așa că nu o să mai intru în detaliu. Ce vrea eu să evidențiez în acest articol este schimbarea atitudinii mele legată de acest subiect. Dacă, la început, eram foarte aprig în ceea ce privește eutanasierea câinilor, acum consider că ei nu mai reprezintă o prioritate. Dragilor, trebuie demarat cât mai repede procesul de eutanasiere a idioților.
Antonia este o ființă care are o pagina de facebook despre machiaj și alte chestii de genul acesta. Daar, printre 2-3 postări de văruiala sau make up(iertați-mă ca nu sunt c00l), mai strecoară și cate o petiție anti-eutanasiere sau poze cu maidanezi omorâți. Buun...de ce este idioată? Pentru că:
Publicat de
Ionut
la
16:47
Așteptam pe cineva care intrase in Terranova. Bănuiam că voi pierde minim jumătate de oră, așa că am zis să mai trag și eu cu ochiul pe la restul chiriașilor din Mall. Erau câteva luni de când RON înlocuise ROL în totalitate, deci încă mai existau neînțelegeri legate de preț.
Cum mă plimbam agale printr-un magazin de IT (de fapt, căutam o carte de beletristică la Diverta și mă rătăcisem printre rafturi, dând direct in colțul de IT) asist la o discuție între o doamnă de-o vârstă respectabil de mare și o casieriță. "Un milion sau o sută de lei? Un milion o sută de lei? Pai spuneți doamnă așa, că nu am la dispoziție toată ziua." - se scotocește in portofel, după care izbucnește - "Nu am doamnă decât 200 de lei la mine. Nu mai cumpar nimic ".
Ignor această scenetă și ma îndrept către raftul de tastaturi, unde scria cu litere de-o schioapă "Reducere ". Pipăi eu o cutie, mă uit la data de expirare ca un consumator educat ce sunt (nici nu stiu dacă avea așa ceva), când atenția îmi este distrasă de 2 paznici de la Scorseze, care se holbau în fața unui volan de gaming cu pedale si schimbator in 6 trepte:
- Ia uite Ninele, ce tare e volanu' ăsta.
- Fii atent, bă, că are și schimbător și pedale. Dacă-l cumpăr p-ăsta, o să se pensioneze aia lu' nevasta' mea.
- Și nu costă decât un milion. Să moară Jan, Ninele, de nu facem campionat. Îl aduc pe nepotă' miu să ne bage un joc cu mașini.
Simțeam nevoia să zic ceva, așa ca am acționat:
- Mă scuzați că intervin, dar volanul costă 10 milioane, nu un milion.
- Câââât? I-auzi Ninele! Păi mai pun încă pe atât și imi iau Dacie.
Brusc, mi-am amintit că aveam pe cineva la Terranova. Am plecat, nu înainte să dau o ultimă replică:
- Daaa, dar Dacia nu are schimbator in 6 trepte.
Publicat de
Ionut
la
11:49
De când s-a terminat vara calendaristică, facebook-ul meu a fost invadat de tot felul de statusuri proFUNDe de genul "s-a terminat vara :(" sau "începe toamna :(" (fără nicio legătură unul cu altul). Unii mai cum moț (la cur sau...whatever) au postat melodii de genul "when september ends" de mai aveam puțin și-mi curgeau lacrimile pe nări.
Publicat de
Ionut
la
01:02
...bonus - de ce n-am mai scris în ultimile 2 luni.
Publicat de
Ionut
la
00:19
Ora 11, la trezorerie. Un flăcău de vreo 18 ani, la ghiseu:
(flăcăul): - Pentru taxa de casier...
(casierița): - Pentru ce???
(flăcăul): - Taxa de casier!
(casierița): - CAZIEER!
Ora 13, biroul de eliberare caziere judiciare. Discuție între tanti de la ghișeu și o țigancă bătrână:
(casierița): - Vă trebuie cazierul pentru a însoți un minor în străinătate?
(țiganca): - Nu știu! (o voce din sala îi sugerează casieriței să reformuleze întrebarea, deoarece era puțin probabil ca țiganca să cunoască termenul, având în vedere că nu știa să scrie)
(casierița): - Aveți nevoie de cazier pentru a însoți un copil în străinătate?
(țiganca): - Am copil. Da, da!
(casierița): - Să fie sănătos!
Vine și rândul meu...
(casierița): - La ce vă trebuie cazierul?
În acel moment, îmi venea să-i zic că eu sunt minorul pe care trebuie să-l însoțească baba țigancă.
(eu): - Pentru angajare...
Și am înghțit în sec.
Publicat de
Ionut
la
00:41