3 ani şi toţi 3

Era o zi caniculară de iulie, iar pe tricoul meu abia dacă mai zăreai porţiuni de material uscat. Mă aflam în cantina de la Moxa, alături de alţi 100 de condamnaţi. Preşedintele de comisie avea o voce de popă. Când îl auzeai spunând "în colţul din dreapta, treceţi numele tatălui..." puteai să juri că te afli la sfârşitul unei slujbe. Ce-i drept, putea fi considerată o slujbă, cea de botez a noilor studenţi.

În faţa mea se afla un ameţit cu ţepi în cap. Ne-am împrietenit rapid, mai ales după ce l-am liniştit că ne vom ajuta reciproc. Bănuiam că va fi mai mult ajutor din partea mea. Nu m-am înşelat.

În stânga mea era o tipă a cărei mustaţă te făcea să crezi că ştie matematică. Nu m-am înşelat nici aici.

Acesta a fost începutul celor 3 ani de facultate, unul timid şi greoi. Primul curs a însemnat şi primul contact cu viitorii colegi. Deoarece nu ştiam cum să aflu care mi-s colegii de grupă, făceam cunoştinţă la modul "Bună! Eu sunt din grupa 111. Îmi pare bine". Când mai găseam pe vreunul care se prezenta identic, nu-l pierdeam din priviri, mai ales dacă era fată.

Au fost 3 ani plini...plini de greutăţi, de bucurii, de prietenii, de dezamăgiri. De petreceri! OMG şi ce mai petreceri. Faze memorabile, întâmplări amuzante pe care, dacă le-ar fi filmat cineva acolo sus, sunt sigur că s-ar fi pişat pe orice sitcom american. Ce Seinfeld, ce Married with children...să fi văzut cum cântă nişte ameţiţi (la propriu şi la figurat) pe Calea Victoriei sau cum fumează alţi ameţiţi narghileaua fără apă în vas.

Dac-ar fi să scriu despre toţi aceşti ani, nu cred că mi-ar ajunge câteva volume. N-o s-o fac, pentru că nu vreau să le citească toate frustratele care se umflă-n pene c-au lecturat "Amurg" sau alte cărţi de căcat, auzind de ele abia după ecranizare. De fapt, chiar dacă aş publica aceste volume, sunt sigur că nu le-ar înţelege nimeni. Trebuie să trăieşti ca să înţelegi, nu-i suficient doar să citeşti. La modul acesta, poate mi-aş da cu lapte pe tot corpul şi apoi m-aş duce la facultate, nud, doar să le aud pe fanele Twilight "Uitaţi-l pe Edward!".

Deşi am aberat în ultima parte, sunt sigur că aţi înţeles esenţialul. Anii de facultate sunt cei mai tari, iar acest lucru nu-l poate contrazice nici măcar cercetătorii britanici.

Acum vreau să mă culc, deoarece mâine vreau să învăţ. Urmează masterul. Another 2 years, bitches :D