Va spuneam ca zilele trecute am facut curatenie la birou. Astfel am descoperit multe chestii interesante, de la poezii de mult apuse (compuse de subsemnatul) pana la scrieri fara sens. Una dintre aceste scrieri era din clasa a 11-a, necesara pentru Filozofie. Nu mi-a venit a crede cat am putut abera. Va las si pe voi sa va minunati:
Ce pot sa stiu? Ce trebuie sa fac? Ce mi-e permis sa fac? Ce este omul? Acestea sunt cele 4 intrebari existentiale ale omenirii. Dintre toate, ultima este singura la care apar raspunsuri filozofice.
Ce este omul? Nu stim cu exactitate. Poate fi o aparitie efemera, poate fi o piesa importanta a puzzle-ului Univers sau poate fi o firimitura a infinitului. Cert este ca omul are ceva ce il situeaza mai presus de banalitate: gandirea. Blaise Pascal spunea despre om ca este o trestie cugetatoare, neinsemnata cantitativ, dar nepretuita calitativ. Care este pozitia omului in Univers? niciuna mai prejos decat a unei trestii, dar identica cu pozitia unei trestii cugetatoare
Dupa conceptia lui Aristotel, omul este un Zoon Politikon, adica un animal social. Ceea ce ne deosebeste de un urs este sociabilitatea si nu numai. Suntem niste fiinte sociale, ce ne indeplinim atributiile noastre esentiale si ne supunem unei ordini sociale, traind alaturi de semenii nostri. Iata ca J.J. Rousseau se intreaba daca trecerea de la o stare naturala, in care toti oamenii sunt egali, la o stare artificiala, cea a societatii umane, in care se impune inegalitatea dintre oameni, este una benefica fiintei umane. Adica, de ce nu traim noi doar intru satisfacerea nevoilor existentiale? De ce nu ne multumim noi cu aceasta egalitate din starea naturala si vrem sa fim sociabili, cu riscul de a deveni inegali? Pentru ca acea trestie cugetatoare despre care vorbea Blaise Pascal, ocupa un spatiu mic in Univers, ca dimensiune, dar influenteaza o parte mult mai mare, ca gandire.
Iata ca filozofii i-au oferit omului trasaturi apartinand fiecarui regn, animal si vegetal, ceea ce spune multe despre importanta omului in aceasta lume, a carei existenta nu o cunoastem inca. De fapt, aceasta este o problema filozofica a lumii. Noi nu ne cunoastem pe noi insine si vrem sa descoperim Universul. Nu ne stim originile, dar vrem sa aflam viitorul. Cand vom rezolva aceste neclaritati, probabil ne vom cunoaste in totalitate intrebarile de factura filozofica. Dar pana atunci, cine suntem?
