MetroUfobie

|

Zilele trecute, pe cand eram in drum spre facultate, cu metroul, citeam in ziarul cacat compact cum un individ s-a aruncat in fata metroului, la Tineretului. Brusc, am simtit niste fiori pe sira spinarii, senzatie pe care am mai intalnit-o.

Cred ca am o fobie legata de metrou. Va povesteam aici despre visul meu core de pe peron. Sa stiti ca nu e prima data cand visez asa ceva. Multe persoane s-au sinucis, calcate de tren, in visele mele.

Cum se manifesta aceasta fobie? Nu, nu sunt omul nebun care valideaza cartela, iar, cand vine trenul, o iau la fuga spre iesire. Pur si simplu, cand astept trenul, nu stau niciodata pe marginea peronului. Intotdeauna stau cat mai aproape de perete, cand traversez peronul, o fac pe langa perete. De ce fac lucrul acesta? Am o teama ca ceva s-ar intampla, ca ar veni un nebun si m-ar impinge in fata trenului sau ca mi-ar veni rau si as lesina direct pe sine sau ca ar fi aglomerat, iar, din imbulzeala, eu as fi cel care ar cadea in fata Bombardierului.
O sa spuneti ca sunt paranoic. Poate o fi asa, dar eu voi sta mereu la perete, cu tot cu paranoia mea, asteptand in siguranta trenul izbavitor.

Doamne fereste sa asist la un astfel de suicid ! Probabil ca as ramane cu sechele toata viata mea paranoica.

1 comentarii:

Marele Han spunea...

intr-adevar, daca te sinucizi e posibil sa ramai cu sechele :)