Thx to Kiki :D
Situaţia testului
Sunteţi un fotograf la o mică publicaţie, aveţi talent dar încă nu v-aţi afirmat pe plan naţional.
Vă aflaţi în localitatea Mărăcineni de lângă Buzău.
Din cauza condiţiilor meteorologice un dezastru este pe cale să se întâmple.
Vă aflaţi lângă un pod ce este pe cale să se prabuşească din cauza forţei apei ce trece pe sub el. Sute de maşini se află pe pod şi toată lumea este disperată pentru că podul deja se clatină.
Într-un final podul se prabuşeşte şi imagini de coşmar se desfăşoară în faţa ochilor dumneavoastră. Oameni disperaţi încearcă să iasă din maşini, ţipete, dacă vreţi să faceţi fotografia vieţii acum este momentul.
Testul
Vă apropiaţi de mal, aveţi aparatul în mână.
De sub un val vedeţi un cap chel al unui om ce se luptă pentru viaţa lui şi încearcă disperat sa se prindă de nişte crengi ce atârnă de pe mal.
Vă uitaţi mai atent şi observaţi că este chiar preşedintele tării, Traian Băsescu.
Aveţi două opţiuni, fie faceţi o fotografie cu care mai mult ca sigur veţi câştiga un Pulitzer, fie aruncaţi camera, îl scoateţi din apă şi din acel moment toată ţara vă va cunoaşte ca pe omul ce i-a salvat viaţa preşedintelui Băsescu.
Întrebarea testului
Veţi folosi un film color cu contrast înalt sau veţi merge pe clasicul alb-negru pentru această poză?
Ştiu că n-am mai scris pe blog de ceva timp, dar am fost foarte ocupat.
Am participat la un team-building politic în Futuţibekistan în care am venit cu ideea ca toate ţările de pe glob să-şi schimbe numele astfel încât să se termine în -stan. Romanistan, Bulgaristan, Germanistan, Franstan, Italistan, Spanistan, Luxemburstan, Rustan, Japonstan, Chinstan, Israelistan, Mexistan, Nigeristan...aşa ar putea arăta numele unor ţări. Singura putere ce s-a opus acestei idei a fost USA (ce-i drept, USTAN sau Americastan nu prea sună bine).
Am fost la un congres în Somalia legat de ieşirea ţării din recesiune. Printre multele idei dezbătute, creşterea TVA-ului la alimente de bază (propunerea mea) a fost cea mai controversată, dar şi cea mai apreciată.
În viitorul apropiat vreau să organizez un eveniment ce va avea un mare impact social asupra românilor. Cu această ocazie, am invitat ONG-ul Ku Klux Klan în România. Aceştia vor mărşălui paşnic prin cartierele Rahova, Ferentari, Giuleşti, pentru a arăta lumii adevăratele probleme cu care se confruntă ţiganii, ciorile, coloraţii, mexicanii rromii din aceste zone. De altfel, liderii acestei grupări vor avea o întâlnire cu prim ministrul, în care îi va propune impozitarea furtului din buzunare şi amendarea românilor care vor circula cu mijloacele de transport în comun şi nu vor avea portofelele la ei.
De altfel, Ku Klux Klan va organiza o petrecere destinată ţiganilor, ciorilor, coloratilor, mexicanilor romilor şi copiilor acestora, în care aceştia vor avea ocazia de a se sui pe cruci în flăcări, de a sta pe post de ţintă în faţa pistoalelor cu alice şi multe alte activităţi distractive.
După cum vedeţi, am fost ocupat cu o mulţime de acţiuni mai complexe, iar acest lucru nu se va termina, deci puţin probabil să mai scriu ceva în următoarea lună.
Pentru început, trebuie să urmăriţi filmuleţul acesta (de la 0:50 încolo):
Pe urmă, savuraţi-l pe acesta:
hide your kids, hide your wife :)))
Era o zi caniculară de iulie, iar pe tricoul meu abia dacă mai zăreai porţiuni de material uscat. Mă aflam în cantina de la Moxa, alături de alţi 100 de condamnaţi. Preşedintele de comisie avea o voce de popă. Când îl auzeai spunând "în colţul din dreapta, treceţi numele tatălui..." puteai să juri că te afli la sfârşitul unei slujbe. Ce-i drept, putea fi considerată o slujbă, cea de botez a noilor studenţi.
În faţa mea se afla un ameţit cu ţepi în cap. Ne-am împrietenit rapid, mai ales după ce l-am liniştit că ne vom ajuta reciproc. Bănuiam că va fi mai mult ajutor din partea mea. Nu m-am înşelat.
În stânga mea era o tipă a cărei mustaţă te făcea să crezi că ştie matematică. Nu m-am înşelat nici aici.
Acesta a fost începutul celor 3 ani de facultate, unul timid şi greoi. Primul curs a însemnat şi primul contact cu viitorii colegi. Deoarece nu ştiam cum să aflu care mi-s colegii de grupă, făceam cunoştinţă la modul "Bună! Eu sunt din grupa 111. Îmi pare bine". Când mai găseam pe vreunul care se prezenta identic, nu-l pierdeam din priviri, mai ales dacă era fată.
Au fost 3 ani plini...plini de greutăţi, de bucurii, de prietenii, de dezamăgiri. De petreceri! OMG şi ce mai petreceri. Faze memorabile, întâmplări amuzante pe care, dacă le-ar fi filmat cineva acolo sus, sunt sigur că s-ar fi pişat pe orice sitcom american. Ce Seinfeld, ce Married with children...să fi văzut cum cântă nişte ameţiţi (la propriu şi la figurat) pe Calea Victoriei sau cum fumează alţi ameţiţi narghileaua fără apă în vas.
Dac-ar fi să scriu despre toţi aceşti ani, nu cred că mi-ar ajunge câteva volume. N-o s-o fac, pentru că nu vreau să le citească toate frustratele care se umflă-n pene c-au lecturat "Amurg" sau alte cărţi de căcat, auzind de ele abia după ecranizare. De fapt, chiar dacă aş publica aceste volume, sunt sigur că nu le-ar înţelege nimeni. Trebuie să trăieşti ca să înţelegi, nu-i suficient doar să citeşti. La modul acesta, poate mi-aş da cu lapte pe tot corpul şi apoi m-aş duce la facultate, nud, doar să le aud pe fanele Twilight "Uitaţi-l pe Edward!".
Deşi am aberat în ultima parte, sunt sigur că aţi înţeles esenţialul. Anii de facultate sunt cei mai tari, iar acest lucru nu-l poate contrazice nici măcar cercetătorii britanici.
Acum vreau să mă culc, deoarece mâine vreau să învăţ. Urmează masterul. Another 2 years, bitches :D
Eşti vulnerabil în faţa atacurilor cyber-criminalilor. Alooooo! Poliţia!
Conform unei vorbe celebre, “romanul se pricepe la două lucruri: politică şi fotbal”. De ceva vreme, însă, acesta s-a specializat şi în discriminare. Ai făcut ceva prostesc şi te-a văzut cineva? Imediat eşti catalogat “moldovean prost”. Eşti mai încet la gândire şi nu ai Alzheimer? Ţi se pune eticheta de “ardelean”. Ai făcut ceva bine, iar în final ai dat-o-n bară? “Te-ai înecat ca ţiganul la mal” (nu am înţeles niciodată vorba asta, pentru că nu am văzut niciun ţigan care să nu ştie să înoate).
Sătul în a-şi mai cataloga semenii, românul s-a orientat către lumea vegetală. Astfel, a început să facă legea atât pe câmp, cât şi în grădina proprie, atribuindu-şi plante preferate şi excluzându-le pe altele. Un prim exemplu este cel al brusturelui. Pentru cine nu ştie, această plantă are cam acelaşi rol pe care îl are Mircea Badea în presa românească. Total opus faţă de surata ei, ştevia, care are menirea de a da gust ciorbelor anti-mahmureală (băutorii ştiu cel mai bine).
Şi pe tărâmul fructelor există categorii defavorizate, cum ar fi corcoduşele. În afară de compot şi ţuică, nu cunosc altă întrebuinţare a acestora. Nu cred că m-am plimbat pe raionul de dulciuri şi am văzut ciocolată cu gust de corcoduşe, marca proprie Carrefour. De altfel, nu am băut Fanta cu gust de corcoduşe sau nu am văzut reclama la noul Prigat cu gust de corcoduşe roşii de Brănesti. Şi acest lucru nu se va schimba. Nu o să mă văd, de ziua mea, mâncând dintr-un savuros tort de fructe, în a cărui compoziţie să domine corcoduşele.
În vremurile acestea de criză, propun o soluţie guvernului Boc: intensificarea exportului acestor fructe. Sunt sigur că, undeva mult spre vest, o familie de cubanezi e dornică să ia, de pe şifonier, un ziar în care sunt ascunse nişte corcoduşe veştejite. De import!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
