Primiţi cu droguşorul?

Aho, aho, studenţi şi fraţi
Staţi puţin, nu vă drogaţi,
Din făină să nu inhalaţi,
Pătrunjelul să nu-l fumaţi.


S-a sculat mai an
Gaborul Traian
Şi s-a urcat
Într-un Logan tunat
Cu nr. B-33-AUR
Având sticker un taur
Cu sirena zgomotoasă
Şi lumina arţăgoasă.
El în scaun s-a ridicat
Şi pe străzi a patrulat
Să aleagă-un loc întunecat
Bun de înţepat şi de fumat.
Şi-a pornit într-o joi,
Cu o dubă cu doisprezece boi
Boi gaboreni,
Din naştere, melteni
Cu foamea-n glandă
Mânaţi după pradă...măi măi măi

La lună, la săptămână, la zi
Fac razii ca disperaţii
Arestează în grabă
Copii cu 2 g de iarbă
Şi nici alea întregi
2x0.7 g de crengi.
Ia mai fumaţi măi, hăi hăi...


Traian iute s-a întors
Din garaj alt logan a scos
Un logan mai năzdrăvan
Cum îi place lui Traian
Alb ca varul
Şi iute ca tramvaiul
Cu sirena stinsă
Şi ţigara aprinsă
Aşteaptă să se ivească
O tranzacţie dubioasă.
Dar ce mare ţeapă a luat
Când un copil a arestat
Crezând că are fel de droage
În plicul de etnobotanice.


Mâine, anul se-nnoieste
Şi haşişul se scumpeşte
Daţi buzna la orice dealer
Cu grijă, să nu va dea ler.




Cu această ocazie, vă doresc un an nou cu multe împliniri şi consum responsabil :D

Moş Nicolae şi transportul în comun

Că tot a venit azi cel mai amărât moş din lume, m-am gândit să-i compun o poezie, ştiind faptul că nu prea primeşte mai nimic din partea copiilor (moş Crăciun este aşteptat cu poezii, carneţele de note şi fursecuri, în timp ce moş Nicolae are satisfacţia ghetuţelor curăţate):


Cine merge cu metroul,
Că de taxi n-are bani?
E moş Nicolae, eroul
Pe drum face 30 de ani.


Când merge cu troleibuzul
Din Berceni în Apărători,
I se fute tot auzul,
De la 20 de cerşetori.


Cu tramvaiu' nu-i e frică
Din Republica în Tei,
Primeşte o amendă mică,
De vreo 200 de lei.


Toţi copiii din capitală
Dacă ţin la moşul biet,
La ghete să dea năvală
Şi să-i lase un bilet.

Expresii ciudate I: Cioară borâtă

Cu toţii aţi auzit-o sau aţi folosit-o, fie că era adresată hoţului care v-a tăiat traista de rafie sau lui Vanghelie. Este o expresie care se utilizează obligatoriu alături de o înjurătură. "Futuţi morţii mă-ţii de cioară borâtă" este mult mai convingătoare decât "A dracu' cioară borâtă".

Luată mot-a-mot, aceasta exprimă ceva ceva scabros. Nu ştiu ce român sănătos la bibilică îşi imaginează cum cineva înghite o cioară, după care o vomită, din cauză că era prea greţoasă. Nu tot ce zboară se mănâncă, ce naiba. Numai imagina ciorii respective îţi întoarce stomacul pe dos, de-ţi mai fură şi portofelul, chiar e ziua ta ghinionistă.

Revenind la înţelesul cunoscut, această expresie arată ultimul stadiu la care a ajuns un ţigan.Făcând o mică paranteză, ţiganul te scuipă-n freză dacă îi zici rrom. Ce-i drept, e o mare prostie această titulatură. Este ca şi cum ai zice ppula unei puli urât mirositoare care îţi penetrează găurile fără să ştii. Dacă nu ştiaţi, ţiganii sunt împărţiţi în mai multe categorii, astfel:

Ţigani: - ursari

- căldărari

- cocalari

- coloraţi

- mexicani

- brazilieni

- maimuţe

- ciori: - ciori simple

- ciori spurcate

- ciori borâte

Din această ierarhizare, ne dăm seama că ciorile borâte reprezintă neamul de ţigani de cea mai joasă speţă. O cioară borâtă pentru ţigani = mircea badea pentru neamul jurnaliştilor. Aţi înţeles voi ideea.

Exemplu de cioară borâta:

Sursa

Recomandări:

- folosiţi expresia doar atunci când sunteţi siguri că nu se află alte ciori în preajmă.

- ar fi bine să utilizaţi şi forţa brută sau măcar o flegmă, alături de expresie. Una e să-i zici doar şi alta e să-i zici în timp ce-l capacesti.

- încercaţi să faceţi diferenţa între ciorile borâte cu muci la nas şi cele cu sabia-n portbagaj.

Cam atât pentru azi.

Acest articol nu este un pamflet, ci un fapt inspirat din realitate. Orice asemănare cu alte persoane nu este deloc întâmplătoare.

Categorie nouă : expresii ciudate

În timp ce eram eu pe sfântul tron şi regretam că nu mai mâncasem o ciorbă de câteva zile, m-am gândit la o nouă categorie: expresii ciudate. În ce constă aceasta? Păi, voi explica expresiile ciudate româneşti, în stilul meu caracteristic şi cu multe cuvinte obscene. Expresii precum "căcat în ploaie" sau "ca un coi într-o găleată", vor căpăta un alt înţeles după ce le voi masteriza şi remixa (wow! ce limbaj de compozitor...mai ceva ca Moga).

Aşa că ţineţi aproape!

În primul episod al acestei categorii, expresia explicată va fi "cioară borâta".

Nebună cu gudron şi nicotină

Trecerea de pietoni, culoarea roşu...aştept să traversez. În dreapta mea, o tanti mă apostează cu o întrebare "Mă poţi ajuta, te rog, cu o ţigară?". Mă uit la ea, o analizez din cap până în picioare şi concluzionez: femeie, 40 de ani, căsătorită, stare financiară bună, studii superioare". Ceva suspect îmi mirosea, însă nu ştiam ce. După 5 secunde...revelaţie. "Să-mi bag pwla, e prima persoană normală, educată şi civilizată care-mi cere o ţigară". Mă gândeam că nu mai are bani la ea pentru ţigări sau tocmai ce se reapucase. Nu mai contau motivele, eu eram entuziasmat. Scot o ţigară şi i-o ofer. I-aş fi dat şi brichetă, dar nu mi-a solicitat (căcat, i-aş fi ţinut şi scrumiera până acasă, la cât de suprins plăcut eram).

Se pune verde şi traversez spre staţia de autobuz. Cu ţigara în gură, mă duc la chioşc să-mi iau o cola. Între timp, sunt abordat de un alcoolist:"Dă şi mie o ţigară!". Îl expediez cu un "marş mă" scos printre măsele şi îmi cumpăr sticla de otravă. Savurez eu ţigara şi sucul, uitându-mă la acelaşi alcoolist care tot încerca să obţină ţigara magică. La un moment dat, atenţia îmi este captată de o voce suavă: "Mă poţi ajuta, te rog, cu o ţigară?". Întorc capul şi ce văd? Aceeaşi femeie care îmi ceruse ţigară cu 5 minute mai devreme, aceeaşi femeie pentru care eram în stare să mă transform în gudron şi nicotină...aceeaşi femeie îmi cerea, din nou, o ţigară.

În cea de-a treia secundă de când mă văzuse, faţa ei luase o expresie de genul "Shit! Am comis-o!". "Vă bateţi joc de mine?", îi zic eu, încruntat şi cu o voce de sud-est Bucureşti. "Încerc să mă las de fumat." zicea ea, cu o voce de Târgu Ocna. Timp de 2 secunde mă uit în altă parte, apoi observ că femeia dispăruse. "Du-te cu toţi sfinţii, femeie nebună!".

În tot acest timp, alcoolistul cerşise ţigări pe la fiecare persoană din staţie fără succes. Într-un final, s-a întors la mine, cu 60 de bani în mână. Vă daţi seama că i-am dat ţigară şi i-am luat banii cu cea mai mare plăcere. Dacă era să fie nebun, măcar îmi ieşea şi mie ceva.

O băutură mai specială

Thx to Kiki :D

Test de moralitate

Situaţia testului Sunteţi un fotograf la o mică publicaţie, aveţi talent dar încă nu v-aţi afirmat pe plan naţional. Vă aflaţi în localitatea Mărăcineni de lângă Buzău. Din cauza condiţiilor meteorologice un dezastru este pe cale să se întâmple. Vă aflaţi lângă un pod ce este pe cale să se prabuşească din cauza forţei apei ce trece pe sub el. Sute de maşini se află pe pod şi toată lumea este disperată pentru că podul deja se clatină. Într-un final podul se prabuşeşte şi imagini de coşmar se desfăşoară în faţa ochilor dumneavoastră. Oameni disperaţi încearcă să iasă din maşini, ţipete, dacă vreţi să faceţi fotografia vieţii acum este momentul. Testul Vă apropiaţi de mal, aveţi aparatul în mână. De sub un val vedeţi un cap chel al unui om ce se luptă pentru viaţa lui şi încearcă disperat sa se prindă de nişte crengi ce atârnă de pe mal. Vă uitaţi mai atent şi observaţi că este chiar preşedintele tării, Traian Băsescu. Aveţi două opţiuni, fie faceţi o fotografie cu care mai mult ca sigur veţi câştiga un Pulitzer, fie aruncaţi camera, îl scoateţi din apă şi din acel moment toată ţara vă va cunoaşte ca pe omul ce i-a salvat viaţa preşedintelui Băsescu. Întrebarea testului Veţi folosi un film color cu contrast înalt sau veţi merge pe clasicul alb-negru pentru această poză?

Acţiuni mai complexe

Ştiu că n-am mai scris pe blog de ceva timp, dar am fost foarte ocupat.

Am participat la un team-building politic în Futuţibekistan în care am venit cu ideea ca toate ţările de pe glob să-şi schimbe numele astfel încât să se termine în -stan. Romanistan, Bulgaristan, Germanistan, Franstan, Italistan, Spanistan, Luxemburstan, Rustan, Japonstan, Chinstan, Israelistan, Mexistan, Nigeristan...aşa ar putea arăta numele unor ţări. Singura putere ce s-a opus acestei idei a fost USA (ce-i drept, USTAN sau Americastan nu prea sună bine).

Am fost la un congres în Somalia legat de ieşirea ţării din recesiune. Printre multele idei dezbătute, creşterea TVA-ului la alimente de bază (propunerea mea) a fost cea mai controversată, dar şi cea mai apreciată.

În viitorul apropiat vreau să organizez un eveniment ce va avea un mare impact social asupra românilor. Cu această ocazie, am invitat ONG-ul Ku Klux Klan în România. Aceştia vor mărşălui paşnic prin cartierele Rahova, Ferentari, Giuleşti, pentru a arăta lumii adevăratele probleme cu care se confruntă ţiganii, ciorile, coloraţii, mexicanii rromii din aceste zone. De altfel, liderii acestei grupări vor avea o întâlnire cu prim ministrul, în care îi va propune impozitarea furtului din buzunare şi amendarea românilor care vor circula cu mijloacele de transport în comun şi nu vor avea portofelele la ei.

De altfel, Ku Klux Klan va organiza o petrecere destinată ţiganilor, ciorilor, coloratilor, mexicanilor romilor şi copiilor acestora, în care aceştia vor avea ocazia de a se sui pe cruci în flăcări, de a sta pe post de ţintă în faţa pistoalelor cu alice şi multe alte activităţi distractive.

După cum vedeţi, am fost ocupat cu o mulţime de acţiuni mai complexe, iar acest lucru nu se va termina, deci puţin probabil să mai scriu ceva în următoarea lună.

Viol pe ritm de rap

Pentru început, trebuie să urmăriţi filmuleţul acesta (de la 0:50 încolo):

Pe urmă, savuraţi-l pe acesta:

hide your kids, hide your wife :)))

3 ani şi toţi 3

Era o zi caniculară de iulie, iar pe tricoul meu abia dacă mai zăreai porţiuni de material uscat. Mă aflam în cantina de la Moxa, alături de alţi 100 de condamnaţi. Preşedintele de comisie avea o voce de popă. Când îl auzeai spunând "în colţul din dreapta, treceţi numele tatălui..." puteai să juri că te afli la sfârşitul unei slujbe. Ce-i drept, putea fi considerată o slujbă, cea de botez a noilor studenţi.

În faţa mea se afla un ameţit cu ţepi în cap. Ne-am împrietenit rapid, mai ales după ce l-am liniştit că ne vom ajuta reciproc. Bănuiam că va fi mai mult ajutor din partea mea. Nu m-am înşelat.

În stânga mea era o tipă a cărei mustaţă te făcea să crezi că ştie matematică. Nu m-am înşelat nici aici.

Acesta a fost începutul celor 3 ani de facultate, unul timid şi greoi. Primul curs a însemnat şi primul contact cu viitorii colegi. Deoarece nu ştiam cum să aflu care mi-s colegii de grupă, făceam cunoştinţă la modul "Bună! Eu sunt din grupa 111. Îmi pare bine". Când mai găseam pe vreunul care se prezenta identic, nu-l pierdeam din priviri, mai ales dacă era fată.

Au fost 3 ani plini...plini de greutăţi, de bucurii, de prietenii, de dezamăgiri. De petreceri! OMG şi ce mai petreceri. Faze memorabile, întâmplări amuzante pe care, dacă le-ar fi filmat cineva acolo sus, sunt sigur că s-ar fi pişat pe orice sitcom american. Ce Seinfeld, ce Married with children...să fi văzut cum cântă nişte ameţiţi (la propriu şi la figurat) pe Calea Victoriei sau cum fumează alţi ameţiţi narghileaua fără apă în vas.

Dac-ar fi să scriu despre toţi aceşti ani, nu cred că mi-ar ajunge câteva volume. N-o s-o fac, pentru că nu vreau să le citească toate frustratele care se umflă-n pene c-au lecturat "Amurg" sau alte cărţi de căcat, auzind de ele abia după ecranizare. De fapt, chiar dacă aş publica aceste volume, sunt sigur că nu le-ar înţelege nimeni. Trebuie să trăieşti ca să înţelegi, nu-i suficient doar să citeşti. La modul acesta, poate mi-aş da cu lapte pe tot corpul şi apoi m-aş duce la facultate, nud, doar să le aud pe fanele Twilight "Uitaţi-l pe Edward!".

Deşi am aberat în ultima parte, sunt sigur că aţi înţeles esenţialul. Anii de facultate sunt cei mai tari, iar acest lucru nu-l poate contrazice nici măcar cercetătorii britanici.

Acum vreau să mă culc, deoarece mâine vreau să învăţ. Urmează masterul. Another 2 years, bitches :D

Ce se întâmplă când îţi expiră antivirusul

Eşti vulnerabil în faţa atacurilor cyber-criminalilor. Alooooo! Poliţia!

Discriminare vegetală

Conform unei vorbe celebre, “romanul se pricepe la două lucruri: politică şi fotbal”. De ceva vreme, însă, acesta s-a specializat şi în discriminare. Ai făcut ceva prostesc şi te-a văzut cineva? Imediat eşti catalogat “moldovean prost”. Eşti mai încet la gândire şi nu ai Alzheimer? Ţi se pune eticheta de “ardelean”. Ai făcut ceva bine, iar în final ai dat-o-n bară? “Te-ai înecat ca ţiganul la mal” (nu am înţeles niciodată vorba asta, pentru că nu am văzut niciun ţigan care să nu ştie să înoate).

Sătul în a-şi mai cataloga semenii, românul s-a orientat către lumea vegetală. Astfel, a început să facă legea atât pe câmp, cât şi în grădina proprie, atribuindu-şi plante preferate şi excluzându-le pe altele. Un prim exemplu este cel al brusturelui. Pentru cine nu ştie, această plantă are cam acelaşi rol pe care îl are Mircea Badea în presa românească. Total opus faţă de surata ei, ştevia, care are menirea de a da gust ciorbelor anti-mahmureală (băutorii ştiu cel mai bine).

Şi pe tărâmul fructelor există categorii defavorizate, cum ar fi corcoduşele. În afară de compot şi ţuică, nu cunosc altă întrebuinţare a acestora. Nu cred că m-am plimbat pe raionul de dulciuri şi am văzut ciocolată cu gust de corcoduşe, marca proprie Carrefour. De altfel, nu am băut Fanta cu gust de corcoduşe sau nu am văzut reclama la noul Prigat cu gust de corcoduşe roşii de Brănesti. Şi acest lucru nu se va schimba. Nu o să mă văd, de ziua mea, mâncând dintr-un savuros tort de fructe, în a cărui compoziţie să domine corcoduşele.

În vremurile acestea de criză, propun o soluţie guvernului Boc: intensificarea exportului acestor fructe. Sunt sigur că, undeva mult spre vest, o familie de cubanezi e dornică să ia, de pe şifonier, un ziar în care sunt ascunse nişte corcoduşe veştejite. De import!

Ghid practic 2: Cum poate ajunge Dinamo in Champions League

Dat fiind faptul că, după postul cu Universitatea Craiova, nu m-am trezit la uşă cu vreo cruce formată din praz sau orice altă manifestare de voodoo oltenesc, mi-am făcut curaj să scriu şi ghidul despre Dinamo.

Pasul 1 - Renunţarea la apelativul “cainii roşii”

Nu am înţeles niciodată de unde vine porecla dinamoviştilor, ştiindu-se că nu au nimic în comun cu această culoare(poate doar ochii roşii de la alcool, dar deja intrăm în alt subiect sensibil). Eu nu am văzut niciodată un câine roşu, dar chiar dacă aş vedea, nu m-aş speria mai mult decât atunci când l-aş vedea pe Semeghin la volan. Să vină Borcea prin spate pe la Obor, pe seară, să simtă ferocitatea câinilor negri crescuţi de locatari şi pieţari (sau să-i facă Julius cunoştinţă cu maidanezii jucăuşi din Dristor), să vedem dacă-i mai arde de Red Dogs.

O poreclă mai bună pentru dinamovişti ar fi “groparii” (o să mă înjure groparu că o să aibă aceeaşi denumire cu a unor beţivi ordinari, dar nu-i bai). În primul rând, ei joacă în “groapa” (remarcaţi priceperea acestora de a-şi alege poreclele dintre cele mai academice denumiri). În al doilea rând, au talentul de a se săpa unul pe altul (vezi mulţimea de scandaluri interne, care de obicei se finalizează la un şpriţ şi cu o manea pro-Steaua, dar iar deviem de la subiect).

Cum porecla am ales-o să trecem la scandări “Cine sare? Groparii! Heh, heh!”

Pasul 2 – Liber la alcool

Mulţi se întreabă de ce Dinamo nu este echipa fanion a judeţului Vaslui, la câţi beţivani golgheteri s-au perindat pe la echipă. Începând cu Dinu, continuând cu Lupu, atingând apogeul la Semeghin (când intri cu maşina într-un hotel, probabil eşti nemulţumit de Room Service), tradiţia nu a încetat nici în zilele noastre, Goian şi N’Doye contribuind din plin la acest lucru.

Cum N’Doye joacă mai bine mahmur decât toţi jucătorii stelişti, după ce şi-au primit salariile, soluţia ar fi legalizarea alcoolului în incinta clubului. Vestiarul să fie transformat într-un bar, butoiaşele de Gatorade să fie umplute cu vin, jucătorii accidentaţi să fie trataţi cu plasturi îmbibaţi în ţuică. În plus, după victoriile importante din campionat, jucătorii vor sărbători la terasa din faţa stadionului, cântând imnurile echipelor adverse.

Pasul 3 – Atragerea suporterilor

Până şi fina mea de 3 ani ştie că fosta poreclă a dinamoviştilor “spartanii” se trage de la numărul mediu de spectatori. Nu poţi face performanţă ascultând zgomote de seminţe sparte, în loc de încurajări, aşa că Borcea să ia aminte la sfaturile mele:

- Construirea de spitale în jurul stadionului.. Ştim cu toţii că majoritatea abonaţilor dinamovişti sunt pacienţi ai spitalului de Urgenţă. Imaginaţi-vă un meci Dinamo - Barcelona, cu vreo 10 spitale în jurul arenei, şi pe Messi intimidat de pungile de glucoză atârnate pe post de bannere. Un avantaj al acestor suporteri este dat de fidelitatea lor transmisă echipei (va daţi seama că un pacient nu-l poate înjura pe Moţi atunci când acesta luftează, deoarece riscă să-şi piardă abonamentul, atât pe stadion cât şi în viaţă).

- Ieftinirea pungilor de seminţe vândute pe stadion. Cum spartul seminţelor este principala preocupare a suporterilor dinamovişti, un preţ mai mic decât cel al pieţei seminţelor ar aduce o contribuţie mai mare la bugetul echipei. În plus, jucătorii vor fi mai în siguranţă dacă vor avea meciuri dezastruoase cu celelalte echipe (un exemplu aleatoriu ar fi Foresta). Una e să te lovească în cap o brichetă şi altă e să te mângâie pe creştet o pungă plină cu coji de seminţe.

Pasul 4 – Prime in natură

Acţionarii dinamovişti au afaceri în diverse domenii, aşa că o premiere în natură ar fi în avantajul lor. În plus, echipa va fi şi mai motivată. Gândiţi-va cum ar juca Goian dac-ar şti că are ca prima câteva baterii de Vinia, cum ar antrena Andone având ca primă o lună de zile de aripioare moca de la KFC sau cum ar manageria echipa Ganea, ştiind că va primi câteva zeci de butelii, tocmai bune pentru sala de antrenament.

Pasul 5 – Ultimul, dar şi cel mai important

Să nu pice în preliminarii cu echipe formate din bucătari, pescari şi cizmari.

Am speranţa că toţi cititorii dinamovisti să nu mă blameze pentru anumite părţi negative pe care le-am evidenţiat. De altfel, am speranţa ca aceştia să nu-şi facă iluzii gratuite.

Ce afaceri mai au românii?

Vă daţi seama că furnizorii de cadavre vor da faliment? În plus, planul de aprovizionare cu leşuri va fi prost făcut...

Azi nu

E sâmbătă dimineaţă şi eu n-am somn. Ştiu că o să fiu ca o legumă când o să vin acasă, de la serviciu, dar să dorm cu de-a sila nu merge.

Mă gândesc cu groază la perioada ce urmează. Examene peste examene, licenţa, admitere...aş vrea să închid ochii, iar atunci când îi deschid, să fie prin august, scăpat de toate grijile şi pregătit să petrec o perioadă la mare, departe de stresul cotidian şi de lichelele cu 2 picioare.

Aş vrea să scap de perioadă ce urmează cât mai rapid. Totuşi, mă gândesc că este printre puţinele ocazii când sunt împreună cu ai mei colegi, iar lucrul ăsta mă face să trag de timp cât mai mult cu putinţă.

În 2 zile am primul examen. Ar trebui să mă apuc de învăţat. Ar trebui să mă adun şi să mă maturizez mai repede. Ar trebui să arăt mai multă apreciere persoanelor care merită şi o doză grasă de dispreţ, celor ce nu merită. Ar trebui să nu-mi pese de părerile celorlalţi şi să fiu sigur de forţele mele. Ar trebui să fac multe. Bag pula... rămân la stadiul de "ar trebui".

Vreau să fac o multime de chestii, dar deocamdată ascult un beat care mă relaxează. Promit că mă apuc de ele cât de curând, dar nu azi.

Versuri şi o ţigară

Ceasul arată ora 2:15. Sunt plictisit şi obosit, dar n-am chef să dorm. Acelaşi căcat îl fac în fiecare zi, fie că e pe lumina sau pe întuneric. Mă duc pe balcon să fumez o ţigară. Mi-o aprind şi constat că o ţineam invers. Fumul toxic inhalat nu mă face să tuşesc, dar mă face să-mi bag toate extremităţile în ea de situaţie. Ştiu, doar ţigara nu s-a aşezat singură în gura mea, dar pula mea...putea să mă avertizeze că o fumez invers.

Îmi aprind altă ţigară, de data asta corect. Trag un fum, în timp ce atenţia îmi este captată de tomberonul din faţa blocului. De forma lui, dar, mai ales, de poziţia pe care o are în acest ciclu natural. Brusc, mă apuc să filozofez. Mă gândesc la săracul tomberon, cum este el nevoit să suporte atâtea gunoaie. Îl compar cu unii oameni, inclusiv cu mine. La fel ca el, şi noi suntem obligaţi să suportăm atâtea gunoaie, zi de zi, în orice loc. Gunoaie cu poziţii înalte, gunoaie cu şcoală sau fără şcoală, cu pielea albă sau neagră, ne transformă în tomberoane ale societăţii.

Am terminat ţigara, deci şi aberaţiile. Totuşi, mă gândeam că, poate, la urmatoarea ţigară filozofică, o să mă uit la un malaxor. Not!

Mă pun la PC şi văd că primisem un mass: "A murit Jean Constantin! Încet, încet ne mor toţi artiştii". Să-i fie ţărâna uşoară! Sunt sătul de persoanele care elogiază vedetele care mor, abia după trecerea în nefiinţă, deşi înainte habar n-aveau de un film sau de un cântec de-al lor. Poate vă duceţi şi voi după ei, falşilor.

Cotrobăi prin C:/ şi descopăr un fişier. Sunt nişte versuri scrise de mine mai acu' ceva vreme. Sunt hotărât să le pun pe blog. Astfel, îmi voi observa greşelile şi slăbiciunile până când voi muri eu sau platforma blogger. Dau un ctrl+c şi gata. S-a rezolvat! Le aveţi în faţă.

Noapte bună!

Dragostea e ca...

Adrenalina, când vrei s-o guşti din plin,

Gheaţa, când în mână nu pot s-o ţin.

O gustare bună, plus un pahar de vin.

Un pas mic între dezamăgire şi chin.

Dacă dragoste nu e, apucă-te s-o faci

E greu, ca pactul dintre îngeri şi draci,

E uşor, ca vântul printre copaci.

E frumos, ca răsăritul pe-un câmp de maci.

Dacă dragoste ai obţinut, pune-o la dospit

Să crească mare ca un leu bine hrănit.

Ai mare grijă de ea, să nu se strice,

Pentru că inima, durere o să revendice.

Dragostea e ca un fulg pufos, uşor şi gingaş.

Gata să străbată orice tărâm, ţara, oraş.

De la Viena, Paris, Barcelona sau Boca,

Până în Atena, Beijing...chiar şi Cluj-Napoca.

Sondaj printre foştii colegi de liceu

Care a fost cea mai plângăcioasă persoană în cei 4 ani de liceu?

a. Cici

b. Gabi Nichita

c. Profa de bio

d. Profa de engleză (din ultimii 2 ani)

e. Grasu

Răspundeţi printr-un comentariu :D

Cum m-a deconspirat finuţa

Era o zi superbă de duminică, tocmai bună pentru dus la serviciu. Oamenii care se duceau la padure&gratar mă invidiau pentru acest fapt, chiar cred că îşi doreau să lase fripturile fragede şi berile reci, doar pentru a vizita nişte magazine de IT.

La una dintre miile de zebre pe care trebuia să le trec, văd un pui de omuleţ care îmi părea cunoscut. Ochii lui de-o culoare inconfundabilă, pe care niciun program de editare nu-i poate reda cu exactitate, m-au trăznit fix în inimă: era finuţa mea, cu mama ei de mână. Grăbesc pasul până le ajung, apoi o iau pe mititică şi o strâng în braţe. Ne aşezăm toţi 3 pe o bancă şi începem să vorbim.

Îmi aprind o ţigară şi îi dau şi mamei ei. Între discuţiile serioase dintre mine şi ea, se mai strecura şi câte o vorba spusă la urechea micuţei. "Eşti o moldoveancă" îi zic eu. "Ba tu eşti", îmi răspunde ea. O iau s-o pup, dar abia reuşesc. Zvârlugă asta mică se strecoară prin orice gaură de şarpe.

Îi propun să mă pupe şi ea, dar ca o moldoveancă ce e, refuză. Aşa că am trecut la ameninţări. I-am furat nasul şi pe urmă am început să negociez. "Îţi dau nasul înapoi, dacă mă pupi". În nici 10 secunde, prinţesa îşi recăpătase nasul mult dorit.

Îmi iau rămas bun de la ele şi mă car la treburile mele.

A doua zi, pe seară, discut cu mama. Îmi povesteşte că a fost pe la finuţa şi că această i-a spus că "s-a întâlnit cu Nenenuţ, care i-a furat nasul. La sfârşit, i-a dat o ţigară lu' mami."

.............................................................................................

Puteam să neg inocenţa unui copil? :)))

Melodia stelistilor

Sunt un stelist cu un simt al umorului mai dezvoltat :D

PS: Melodia e musai s-o ascultati la un sistem 5.1 =))

Cum poate castiga Universitatea Craiova campionatul?

Se ştie din popor că oltenii se mândresc cu două lucruri: prazul şi echipa Universitatea Craiova (ce-i drept, se mai mândresc şi cu faptul că sunt deştepţi, ceea ce intră uşor în contradicţie cu primele două).

Ca orice oameni mândri de ceva, şi oltenii vor să arate lumii adevăratele lucruri pe care le preţuiesc. Cum prazul nu poate fi un ambasador în afara ţării (poate doar la expoziţiile de parfumuri), nu mai rămâne decât echipa de fotbal. Pentru a fi posibil acest lucru, Universitatea ar trebui să câştige campionatul, sau măcar să joace în cupele europene, sau măcar să joace constant în prima ligă. Nu e imposibil, dacă se va ţine cont de următoarele (...continuare)

Step up cu finutza

Cel mai tare stand-up comedy

Se spune, prin popor, ca moldovenii sunt amuzanti. Daca mai fac si stand-up, e clar.

In cele ce urmeaza, vi-l prezint pe Bordea, un moldovean simpatic ce ne vorbeste despre iadul alb, muzica si glume moldovenesti.

Enjoy!

Partea I

Partea a II-a

M-au gasit spammerii

Ii stiti p-aia de trimit mail-uri in care te anunta ca au de vanzare viagra si alte medicamente necesare stabilitatii falusoidale?

Ii stiti p-aia care au nume de genul dr.ahmed sau pur si simplu asfjasfhas si-i gasiti in folderul bulk de pe mail?

Ei bine, iata ca m-au prins si pe mine si, in speta, blogul meu. Zeci de comentarii au fost postate la diverse articole, in cateva minute, dupa aproximarile mele.

Parte proasta e ca mi-e lene sa le sterg.

Partea buna e ca o sa vada Mircea Badea ca am mai multe comentarii la un articol decat are el, asa ca o sa fie nevoit sa aprobe si comentariile care nu-l pupa in cur.

Tutunul dauneaza grav limbii romane

Sau, cum ar scrie unii, tutunul dauneaza "limbei" romane ...

Poza primita de la Cristiana...

Cel mai tare banc cu vasluieni

Un banc, creatie proprie, inspirat din momentul calendaristic in care ne aflam si stirile de la ora 17:00:

De ce este martie, luna preferata a vasluienilor?

Pentru ca-si pot alege o baba.

Jocurile copilariei: Episodul 2 : V-ati ascunselea

Probabil ca multi va intrebati care este scopul acestor posturi. Sincer sa va spun, nici eu nu stiu. Imi imaginez, poate, ca vreun kinder va cauta "jocurile copilariei" pe google si, in loc de wrestling si counter-strike, va gasi blogul meu.

Revenind la oile personale, astazi va voi povesti despre cel mai popular joc al copilariei. A schimbat vieti, destine, a facut multe mame sa incarunteasca mai devreme decat trebuia si a fost un instrument de marketing benefic pentru detergenti. Multe haine d-ale noastre devenite carpe de sters praful, au fost martore ale acestui fenomen.

Desi nu mai are nevoie de nicio prezentare, se pare ca trebuie sa fac un tutorial al acestui joc pentru pustii din zilele noastre. Foarte putini dintre ei au auzit de el si foarte putini il mai practica. Imi imaginez cum arata acum o "v-ati ascunselea", jucata probabil in mall:

Cornelius se pune sa numere pana la 200 de RON, in fata unui ATM. Ceilalti se ascund...

- 190 roni, 200 roni. Gata! Cine nu e gata, il iau cu lopata!

Incepe sa caute. Urca alene pe scarile rulante, este capacit de un un tip de la BGS pentru ca a aruncat o hartie pe jos. Intre timp, Costello iese de la Jolidon si introduce cardul in ATM:

- Pin-Pin Cornelius!

Se aseaza la o masa de la Mc si urmareste desfasurarea jocului, bucuros ca a scapat. Intre timp, Cornelius observa ceva la Zara. Alearga spre ATM, introduce cardul si exclama fericit:

- Pin-Pin Alesandro! Iesi afara ca te-am vazut la Zara.

Alesandro se aseaza la Mc, langa Costello. De suparare ca a fost vazut, comanda 2 hamburgeri. Intre timp, Cornelius continua sa caute. Trece o ora, trec 2. Pana la urma se plictiseste si joaca la pacanele. Intre timp, Rufus coboara de la cinema SatiotraginPLEX, ajunge la ATM si introduce cardul:

- Pin-Pin Cornelius! Am scapat turma! Scuze baieti, dar am fost la Avatar si m-a captivat.

Jocul s-a terminat. Toti cei 4 participanti se retrag la un bowling.

Acum ca am terminat si cu scenariile SF, sa intram in subiect. Jocul era foarte simplu, dar avea mai multe faze:

Faza 1 - Numararea

Numararea era un procedeu prin care se alegea norocosul care urma sa se puna. Unul mai tupeist lua initiativa si incepea sa zica poezii de genul "Pe o bara, se caca o cioara" sau "Din oceanul Pacific, a iesit un fish mic". Acestea erau cele mai indicate formule, dar nu cele mai folosite. In aceasta categoria, intra temuta "Una mia suta lei, ia te rog pe cine vrei..(bla-bla)...daca n-ai pe cine, ia-ma chiar pe mine". Aici, daca aveai norocul sa nu fii bun prieten cu majoritatea, puteai deja sa inchizi ochii si sa incepi sa numeri.

Faza 2 - Alegerea tipului de joc

Odata ce norocosul era ales sa se puna, trebuia decis, de comun acord, tipul de joc: cu sau fara scaparea turmei. "Cu scaparea turmei" insemna ca daca cel ce se punea ii scuipa pe aproape toti participantii, iar ultimul ramas in cursa reusea sa-l scuipe, insemna ca scapa turma, iar norocosul se punea din nou. Ca sa le explic si kinderilor, acesta era un fel de nivel pro, cum stiti voi de la Toca2.

Fara scaparea turmei era un joc unde se antrenau cei mici, hotarati sa treaca la profesionisti. Cum ultimul jucator ramas in cursa nu mai avea dreptul sa scape turme, primul scuipat avea deja soarta pecetluita. Practic, dupa ce il vedea pe primul, puteai sa iesi din ascunzatoare, pentru ca nu mai avea farmec.

Faza 3 - Desfasurarea jocului

Norocosul se punea la perete si incepea sa numere, cu ochii inchisi, iar ceilalti se ascundeau. Dupa ce numara, incepea sa-i caute. Odata ce-l vedea pe vreun concurent, trebuia sa-i spuna numele, dupa care sa alerge spre perete si sa-l scuipe. Noi foloseam scuipat adevarat si apelativul "Ptiu ptiu x". Va dati seama cum arata peretele dupa vreo 3 ore de flegmat. Am asistat in Suceava la un joc de fatzea (asa ii ziceam noi la v-ati ascunselea), in care norocosul folosea apelativul "tic-tac". "Tic-tac George Gafitza! Iesi afara ca te-am vazut dupa boscheti!".

In acest joc, existau si trucuri. Principalul truc era denumit "deghizarea" si consta in schimbul de haine intre 2 concurenti cu scopul de a-l incurca pe norocos si a-l face sa sparga oalele. "Spartul oalelor" era atunci cand era scuipat cineva eronat. Spre exemplu "Ptiu-ptiu Vasile, cand de fapt era Ion". Era amuzant sa practici deghizarea, mai ales cand te asezai intr-un cacat carnos de iarba, avand hainele altuia, bineinteles.

Era recomandat sa joci seara, pentru ca intunericul te facea sa crezi ca l-ai vazut pe Vali, cand de fapt era un caine mort :)))

Personal, n-am mai jucat v-ati ascunselea de mult. Totusi, se pare ca il joc de fiecare data cand ma furisez dimineata acasa, beat fiind. Cum bag eu cheile in usa, cum merg tiptil pana in camera mea si cum ma asez in pat si scuip "Ptiu-ptiu, ce somn mi-este!". Pana la urma, tot scapa turma tatal meu cand imi spune a doua zi ca am intrat incaltat  :|

Poze la minut

No, nu stiu daca ati observat, dar de la o vreme, o parte din graiul ardelenesc este folosit si de subsemnatul. Asta poate fi si din cauza vizitei pe care am facut-o in inima Ardealului, la Cluuuj. Impresii si relatari despre aceasta calatorie, intr-un post viitor.

Pot sa va spun, sincer, ca daca te duci la Cluj, poti trai fara mancare, bautura, somn, fara oricare alt lucru in afara de unul singur: aparatul foto. Daca nu ai un aparat foto la tine, te stingi vazand cu ochii. Frumusetea peisajelor te lasa fara aer, iar daca nu le imortalizezi, poti sa-l saluti pe Cerber.

Din fericire, cineva s-a gandit si la posibilii muribunzi fara aparat foto, si a creat un site de fotografii.

Il puteti gasi aici sau click-uind bannerul din dreapta-jos.

Laura este autoarea acelor fotografii si ma bucur ca am onoarea de a fi primul care ii promoveaza site-ul.

De altfel, ma incanta ideea de a promova viitorii artisti, desi pentru mine nu a facut-o nimeni (cine dracu' ar promova un scriitor betiv?).

Deci, bucurati-va de poze!

Iar pentru tine, Laura, am o incurajare:

Laura, te iubim,

Pulitzer-ul ni-l dorim!

Drama cainelui de Baragan

Surubel era numele unui caine ce-si facea veacul pe langa blocul meu. Aici locuia, aici muncea. Avea 2 joburi, unul full time - acela de a latra si musca toti oamenii care treceau pe strada, si unul part-time - acela de a umbla prin gunoaie.

Relatia noastra era simpla, nu ne iubeam dar nici nu ne uram. Era o relatie de tip "ham-ham <> pizda ma-tii" sau "harsh-harsh <> bocanc in cap" .

Acum vreo 2 saptamani, inainte sa vina zapezile, l-am vazut tolanit langa trotuar. Imi luasem masuri de precautie, pentru ca el mai avea obiceiul sa faca pe mortul si sa te capseze cand nu esti atent. Si cum treceam eu pe langa el, in pozitie de garda, observ ca tremura si tresarea. Mi-am continuat drumul, fiind sigur ca nu-i priise cauciucul ce-l muscase din incaltarile ultimei persoane atacate.

A doua zi il observ din nou, in acelasi loc, singura diferenta fiind aceea ca nu mai tresarea. Prima data am crezut ca tocmai ce avusese o masa copioasa si incerca s-o digere mai bine. M-am apropiat mai mult si mi-a venit in cap ideea cum ca ar fi mort, nu de alta, dar mustele ce-i formau mustata nu sugerau alt lucru. "Si-a dus traiul, si-a mancat malaiul" am comentat eu, dupa care am mers mai departe. Probabil confundase bara unei masini cu ultimele ghete de la Cat.

Cand s-a depus prima ninsoare, observam pe zi ce trece cum silueta de zapada in forma de caine se pierdea sub troiene. Dac-ar fi trait, Bacovia ar fi compus o poezie despre Surubel (nu de alta, dar peisajul sumbru recomanda acest lucru).

No, acum vremea s-a incalzit si troienele incep sa se topeasca. Inevitabil, ce-a mai ramas din Surubel o sa iasa la suprafata. Va intreb eu pe voi, la ce sa ma astept sa apara in locul ce-a trecut prin zeci de coduri galbene si portocalii?

a) Un lesh de caine

b) O floare

c) Brigitte Bardot

d) Mircea Badea in spagat

e) Toate variantele de mai sus minus Mircea Badea

De altfel, fac un apel catre ONG-urile pro-canine. Poate aveti de gand sa curatati locul acela si sa-i faceti o inmormantare cum se cuvine, lui Surubel. Nu de alta, dar o sa vina caldura si de fiecare data cand o sa-mi miroasa a sobolan prajit, o sa va doresc toate cele bune, pe rand, fiecarui membru al familiei voastre.

Drogherie reloaded

Dupa patiserie, cofetarie, drojderie, va prezint...drogherie :))

Top 5 shawormarii din Bucuresti

Se stie ca stomacul nostru suporta multe, dar cu o anumita masura. Din cand in cand trebuie sa avem grija si sa functioneze corespunzator. N-ai mai mancat o ciorba/supa sau alta zeama de o saptamana? Tati, e cazul s-o faci, altfel o sa chemi vidanja sa te desfunde.

Asa e si cu shaworma. Nu mananci ca spartu in fiecare zi, dar nici nu faci pauza cu saptamanile.

Celori care s-au saturat de covrigi si merdenele sau pur si simplu le e frica de noua taxa pe fast-food, le recomand urmatorul top realizat de mine:

Locul 1 - Shaworma Iskender Dimitrov

Din punctul meu de vedere, aici gasesti cea mai buna shaworma din Bucuresti. Si ieftina (12-13 lei) si bine proportionata, dar, mai ales, foarte gustoasa. Pana si legumele au gust, ca sa nu mai zic de carne. Recomand shaworma mixta si nu va sfatuiesc sa o faceti prea picanta. Au niste ardei de te caci flacari.

Locul 2 - Shaworma Genin Floreasca

Aici gasesti cea mai buna shaworma de berbecut si cel mai bun airan. Cea de pui este buna, dar nu se compara cu Iskender.

Punctul slab al acestei shawormarii este coada care cam persista de dimineata pana seara. Nu este recomandata, deci, asteptarea, mai ales pe gerul asta.

Locul 3 - Shaworma Lizeanu

Este o shawormarie pe care am descoperit-o recent. Noutatea de-aici consta in faptul ca iti prepara lipia pe loc si iti pune si susan pe ea, daca vrei.

O alta noutate este data de compozitia shawormei care, pe langa obisnuitele legume si sosuri, poate contine si masline sau porumb. Pretul este accesibil (12-13 lei)

Locul 4 - Shaworma Regie (in fata la Max)

Nu stiu cum sa va spun, dar de fiecare data cand am mancat shaworma de-aici, era spre dimineata, dupa o noapte de agitatie in club. Ca sa va dati seama cat de bine se digera aceasta shaworma, imaginati-va cat de plini de alcool suntem dupa o noapte in Regie si niciodata n-am avut probleme dupa ce am mancat-o.

Pretul este studentesc - 10 lei.

Locul 5 - Shaworma Socului

Aceasta este o shawormarie care nu iese in evidenta cu anumite lucruri. Este normala din toate punctele de vedere si foarte buna. O singura chestie ar fi remarcat, si anume faptul ca iti pune incredibil de multa carne. Daca iei o shaworma mare, iti spun eu ca nu poti s-o termini, indiferent cat de foame iti este sau cat de dolofan esti.

Probabil multi o sa se intrebe de ce nu am inclus in top si shawormaria de la Dristor. Haideti sa fim seriosi, a fost o data o poveste frumoasa, cand nu erau atat de multe shawormarii. In plus, si-au luat-o in cap. Tre' sa fii nebun sa dai 15 lei pe o shaworma care seamana la dimensiune cu cea de la Spring (cateodata si la gust).

No, acum ce va pot spune, decat "Pofta mare!"

Sursa poza

Birou de blogger

Am primit o leapsa de la bubu in care sunt pus sa pozez biroul meu. Comentariul il fac dupa imagine.

Dupa cum vedeti. toata partea de nord a biroului este ocupata. Partea de sud este si ea ocupata in mare parte din timp, astfel:

- partea de sud-vest este destinata castroanelor de seminte sau snack-uri, cestilor de cafea sau paharelor de bautura.

- partea de sud-est este destinata lucrurilor nefolositoarea. Cateodata, acestea se extind atat de mult incat ocupa spatiul rezervat mouse-ului.

Mai exista o parte ocupata involuntar si anume tastatura, care se umple de multe ori cu firimituri sau coji de seminte.

Dau mai departe leapsa varei si oricui mai doreste.

Nu vreau

Nu vreau lux, nu vreau sa fiu condus,

Nu vreau nopti care sa depinda de apus.

Nu vreau mentalitati ghidate de comunism si democratie

Nu vreau minti inecate-n tripuri si betie

Nu vreau soldati, gherile sau teroristi,

Nu vreau copii care sa creasca tristi.

Nu vreau animale care se cred fiinte umane,

Nu vreau zei si entitati pictate pe icoane.

Nu vreau nori care sa acopere al meu soare,

Nu vreau sa fiu tintit acolo unde ma doare.

Nu vreau traiuri platite din salarii medii,

Nu vreau actori care joaca doar in tragedii.

Nu vreau bani, aur, diamante si-alte valori,

Nu vreau lucruri care dispar atunci cand mori.

Nu vreau prapastii intre genii si analfabeti,

Nu vreau indoctrinati care se dau semicorecti.

Nu vreau banci si farmacii, vreau spitale pentru copii,

Nu vreau intersectii pline de tigani si barbugii.

Nu vreau hoituri de senatori pe banchete, in masini,

Nu vreau vedete analfabete si artisti plini de basini.

Nu vreau taxe pe prostie, fast food sau nebunie,

NU vreau un trai mai bun pentru cei din puscarie.

Nu vreau sa mor fara sa-mi platesc datoria,

Nu vreau sa-mi fie rusine ca sunt din Romania.

Puteti sa faceti un beat si sa-i dati textul lui cedry2k ... eu atat am zis!

Cum sa razi in metrou

Calatoria cu metroul este cea mai plictisitoare chestie posibila. Nu va vine sa credeti cat imi e de dor de o plimbare cu RATB-ul, atunci cand schimb magistralele la Unirii. Nu va puteti imagina cat imi lipsesc babele care se bat pe scaune in tramvaiul 46 sau tiganul care repeta obsesiv "Mi-e foame" pe linia 101.

In metrou, nimic. Aceleasi fete posomorate de corporatisti, aceleasi mutre obosite de santieristi care citesc Adevarul de sera. Din cand in cand, mai trece cate un paznic de la Scorseze si-ti alunga linistea dureros de profunda, prin zgomotele pe care le face cu bocancii grei.

Incearca starea asta de 2 ori pe zi si pe urma zi-mi daca mai esti om. Eu nu mai am mult si cedez...

Am uitat sa va spun despre o alta categorie de calatori, cei hipsterasi, pe care ii vezi cu cartea in nas, chiar daca merg doar 2 statii. Am observat la ei ca sunt fascinati, apartinand, parca, unei alte lumi. Si mi-am zis eu "ia s-o ard si eu gen intelectual in metrou si sa citesc o carte".

Zis si facut. De vreo cateva saptamani tot citesc in metrou (daca prind loc si merg mai mult de 4 statii). E ceva mai bine fata de plictiseala de dinainte plus ca trece timpul altfel. Dar parca tot lipseste ceva.

Ieri seara, pe cand eram eu cuprins de lectura, s-a intamplat ceva. Incepusem un paragraf si ceva suspect se intampla cu mutra mea, adica un zambet era gata sa fie schitat. Cu cat parcurgeam fraza respectiva, cu atat de pronuntat devenea zambetul...pana cand am dat-o in ras. Bai nene, dar un ras d-asta n-am mai trait in metrou de cand erau ramele vechi si mai calatorea cate un aurolac (probabil de la bronzul inspirat fara voie).

Am avut "noroc" ca eram aproape de capatul magistralei si nu prea mai erau calatori, dar tot am vazut un Scorseze ce se uita dubios la mine.

Mai jos aveti motivul pentru care am coborat din metrou cu zambetul pe buze:

Ghid practic pentru fumatori

Nu mai e de mult o noutate ca tigarile se scumpesc mai rapid decat se fabrica. Cred ca fumatorii romani cotizeaza la buget mai mult decat o fac salariatii. Dar nu se plange nimeni de faptul acesta. Ati vazut voi vreo greva dupa o scumpire a tigarilor sau a alcoolului?

In aceste conditii, ce-i de facut? De lasat, nu e prea usor, nici daca am vedea fofoloanca Mihaelei Radulescu pe fiecare panou din intersectii. Asa ca m-am hotarat sa va zic niste ponturi prin care puteti iesi mai ieftin cu tabacul.

1. Evita pierderile

Un studiu al meu, realizat dupa vreo 3 beri, a dezvaluit faptul ca un fumator isi consuma 95 % din tigarile cumparate de el. Restul de 5% reprezinta pierderi dintre cele mai diverse (ai scapat tigara-n canal, ai aprins-o invers, ai dat altui fumator). Dintre aceste pierderi, ponderea cea mai mare o are generozitatea fata de alti fumatori. Asa ca e bine sa bagi la tartacuta sfaturile mele:

- Nu mai oferi nicio tigara altui fumator, decat in conditii de colegialitate. Sa nu exagerezi, totusi (frate frate, dar tigara e pe bani).

- Te-ai inmuiat la propriu cand a venit o pitzi la tine sa-ti ceara tigara? Deschide ba ochii! Daca nu ti-o ia in gura la coltul blocului, nu merita nicio tigara (se adminte si un handjob).

Atentie! Exista o categorie de fumatori fomisti care au o tactica deosebita. Se plimba pe langa nonstopurile de cartier si asteapta sa vina fumatorii. Cand acestia isi procura pachetul de tigari, atunci il ataca fara mila. "Imi dai si mie o tigara, te rog?" probabil cu totii ati auzit replica asta cand abia desfaceati pachetul.

Asa ca luati-va masuri de precautie. Scoateti tigarile din pachet pe ascuns, exact cum mancati snacksuri in liceu.

- Ti-ai aprins o tigara si tocmai vine tramvaiul? Nu o arunca! Pune-i capac si palmeaz-o fara nicio rusine. Nu o sa conteze faptul ca mana ta o sa puta ca un dihor, ca doar nu ti-o pupa-o vreun gentleman.

2. Evita tentatiile

Orice fumator stie ca alcoolul sau cafeaua necesita neaparat si tigara. In aceste conditii, rareste iesirile de genul acesta, ca nu mori fara socializare.

Cum media de tigari sparte in club este de 1-2 pachete, e cazul sa n-o mai arzi gen bamboo asa des. Partea buna la aceste iesiri este aceea ca s-ar putea sa te faci cu un pachet de tigari moca, oferit de tanti cu promotia.

3. Reprofileaza-te

Nu cred ca te-a nascut ma-ta cu Dunhill-ul in gura, asa ca e cazul sa-ti schimbi marca. Nu e nicio rusine sa fumezi Plugaru.

Daca nu-ti convin marcile astea low-end, atunci da o fuga prin obor, la baietii de la colt. Iti vand marci de tigari celebre, la jumatate de pret. Ca s-ar putea sa prinzi vreo 2-3 tigari per pachet care sunt umplute cu lemne sau coceni, asta e partea a doua. Mai facem si fitze acum?

4. Aceasta metoda este una care nu o sa aiba succes niciodata (d-asta nici n-am bolduit-o)

Renunta la fumat!

Jur ca, daca te lasi de fumat, iti ofer ca premiu un pachet de tigari KENT HD.

Sper sa tineti cont de sfaturile mele. Mno, brb - tigara...

Nicusor si South Park

(Kennysor)

De la o vreme, Nicusor a inceput sa se uite la South Park. Ii place foarte mult, datorita faptului ca micul orasel american seamana cu Braila.

Personajul lui preferat este Kenny, pentru ca este ca el, amarat, cu cacat la cur si este sodomizat in fiecare episod. Nu intelege, totusi, de ce moare chiar in fiecare episod. Daca ar fi fost el regizorul, ar fi introdus un nou personaj si anume Covrig. In aceste conditii, Kenny ar fi murit o singura data, de smantana fierbinte.

Episodul preferat al lui Nicusor a fost Mr Hanky, The Christmas Poo...Oare de ce?

Ce mi-a lipsit mie pe 1 ianuarie

La multi ani tuturor!