Apropos de ultima propozitie din postarea precedenta,va voi arata si alta fata a mea,aceea de poet.Urmatoarea poezie a fost compusa de mine pe vremea cand aveam "inspiratie" ,daca intelegeti ce zic.Sper sa o savurati si sa va abtineti de la comentarii nelirice :D
Gandul meu,acum, e departe
Peste lacuri,tari si munti,
Vara e din ce in ce mai aproape
Cand iubesti,orice trebuie sa infrunti.
Gandul meu e tot mai fragil
Precum mireasma florilor in bataia vantului
Cand iubesti,faci orice,esti umil
Doar de dragul amorului.
Gandul meu zboara cu aripi de inger
Si cand la destinatia va ajunge
O raza de lumina va aparea pe cer
Si eu voi inceta a plange.
Cu aceasta problema ne confruntam peste tot,dar cu precadere in mijloacele de transport in comun.Probabil tuturor ni s-a intamplat sa gasim un loc pe scaun intr-un mijloc de transport in comun,dupa o zi grea si obositoare ce-am avut-o la serviciu/facultate/liceu etc,dar acest refugiu sa nu dureze decat cateva minute (pe numarate) pana sa se suie de la prima statie un batranel sau o batranica (simpatic/a sau antipatic/a).Aici se termina linistea noastra,aici se ofileste oaza noastra de odihna.Chiar daca acea persoana in varsta se afla in fundul autobuzului/tramvaiului,cu o privire parca de om antrenat sa ghiceasca expresia fetei,se strecoara cu grija printre ceilalti calatori(si ca un facut,de fiecare data cand se intampla astfel de scene,mijlocul de transport este arhiplin) si se pozitioneaza in dreptul scaunului tau.De aici incolo,incepe o adevarata operatiune,desfasurata pe mai multe niveluri,astfel :
Nivelul 1.Tatonarea
Respectiva persoana se tot foieste,avand ca scop atragerea atentiei persoanei de pe scaun si astfel,obtinerea locului mult dorit.Deoarece multi dintre noi dormim sau ne uitam pe geam,cu castile in urechi,aceasta strategie nu merge.
Nivelul 2.Intimidarea
Plasa/sacosa/geanta persoanei respective este pur si simplu navalita peste ocupantul locului de odihna,in speranta ca va reusi atragerea atentiei si obtinerea locului mult dorit.Aceasta strategie iarasi este defectuoasa,deoarece persoana vizata cunoaste simptomele aglomeratiei specifice urbei lui Bucur.
Nivelul 3.Amenintarea
Vazand ca celelalte strategii nu au mers,avand furia unui narcoman care nu si-a mai luat de mult portia de dava,persoana in varsta deschide gura si astfel strica intreaga atmosfera de monotonie din mijlocul de transport.De fiecare data,cuvintele sunt aceleasi,de parca toti ar avea un reportofon in buzunar pe care il folosesc in cazuri de acest fel.Si incepe circul : "Nesimtitul,nu vezi ca sta un om batran langa tine...bla bla bla...ca ce educatie va dau parintii si profesorii...bla bla bla".Unii mai slabi de inger cedeaza si se ridica de pe scaun,scapand cateva injuraturi prin coltul gurii.Dar eu nu sunt asa.Deoarece nu am avut niciodata ocazia sa rabufnesc la adresa unor astfel de oameni,o s-o faci aici pe blog,in speranta ca macar o persoana dintre cele vizate va citi.
Dragi persoane in varsta,cautatoare de locuri libere in mijloacele de transport in comun,cum puteti sa faceti astfel de afirmatii?Imi cunoasteti cumva parintii sau profesorii?Cum puteti sa spuneti astfel de lucruri,cand voi ati facut 4 clase si pe urma v-ati dus la munca?Macar pe vremea voastra,daca aveai scoala ieseai cineva(acum Doamne-ajuta de un post la McDonald's pe timpul facultatii).De ce faceti si mai grea viata unui oras in care deja aglomeratia este insuportabila?Aveti copii,nepoti,stranepoti care va iubesc si care pot avea grija de voi,facand in locul vostru drumurile zilnice pana la alimentara/posta/gara etc.Stati in casa si faceti-va ultimii ani de viata mai comozi,mai lejeri.Nu am nimic cu voi,am si eu o bunica si o iubesc,ii inteleg greutatile varstei.Imi inspirati mila,va stiu necazurile,sanatatea,banii,familia etc.Va rog sa ne priviti si altfel decat o "umbra" ce e condamnata sa va cedeze locul.Ganditi-va ca din cauza noastra si a parintilor,aveti aceasta pensie,oricat de mica ar fi ea.
Inchei aici aceasta precizare,cu speranta ca nu voi avea parte de astfel de scene pentru ca,cine stie,Doamne fereste de un stop cardiac in milocul de transport in comun.
PS : O alta intamplare din tramvai,de aceasta data cu o persoana de varsta a 2-a care statea pe scaun langa mine.Eu,venind de la facultate,aveam castile in urechi si ma relaxam cu niste Jedi Mind Tricks.Dar nu stiu cum am avut "nesimtirea" sa dau la maxim volumul si sa-mi atrag reprosul de la respectiva persoana(bineinteles ca mi-a cerut sa dau mai incet).Eu m-am inchinat,dar nu mai stiu daca motivul era trecerea pe langa o biserica sau prostia dansei.Pai tanti draga,aceste casti au fost inventate de japonezi tocmai pentru a asculta muzica fara sa-i deranjezi pe cei din jur.De ce as da volumul mai mic,sa ascult si muzica si zgomotul din mijloacele de transport?Daca era un manelist cu telefonul la maxim,ii mai faceai observatie?Nu!Iti spun eu sigur.M-ai vazut persoana sociabila si "pasnica" si ai avut tupeu.Atentie la acest tupeu,lume buna,ca nu se stie cand imi scot la iveala si cealalta fata demonica.
Nu,nu e un nou amic de-al meu,ci e termenul folosit pentru a descrie o situatie penibila in care te afli atunci cand incerci sa imiti vocea unor artisti consacrati,pe fundalul melodiei corespunzatoare,benoclandu-te la niste versuri care isi schimba culoare precum un semafor(sa te ajute in cazul in care nu stii ritmul melodiei).
In continuare va prezint 2 artisti consacrati si o melodie de aceeasi varsta cu Revolutia : eu (cantaretul) si Iuli (tentativa de cantaret) prestand pe fundalul melodiei Barbie Girl.
PS : Unele voci mi-au spus ca interpretarea noastra a fost mai buna decat cea originala.Acum nu mai stiu daca acele voci le-am auzit in somn sau cand eram beat :))
Sa-mi dau palme de nu am ajuns sa-mi fac si eu blog (chiar daca pana acum 5 minute nu stiam cu ce se mananca).Google-ul si blogger-ul or sa-si planga de mila ca m-au lasat sa-mi fac cont.
Deci domnilor dragi,stiti ce aveti de facut...vizitati blogul.Have fun !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
